Tatian – Diatessaron – Armonia celor patru Evanghelii

Scrierea cunoscută sub denumirea de Diatessaron, redactată de Tatian către 175 d.Hr., este cea mai renumită încercare de armonizare a celor patru Evanghelii. Ori de câte ori a fost realizat, un astfel de demers a presupus alcătuirea unei naraţii unice, urmărindu-se în special eliminarea suprapunerilor şi a afirmaţiilor aparent contradictorii din cele patru Evanghelii. Astfel, in Diatessaron-ul lui Tatian, 56 de versete din Evangheliile canonice nu au fost preluate, printre acestea regăsindu-se cele două genealogii aparent ireconciliabile ale lui Iisus (una în Evanghelia lui Matei şi alta în Evanghelia lui Luca), împreună cu pericopa despre adulter (Ioan 7,53 – 8,11). Intervenţiile lui Tatian asupra textului propriu-zis au fost minime; în schimb, pentru a cuprinde întregul material canonic, Tatian a creat propria sa secvenţă narativă, îndepărtându-se astfel de succesiunea şi ordinea episoadelor din fiecare dintre cele patru Evanghelii.

În perioada de început a creştinismului, Diatessaron s-a bucurat de o largă apreciere. Theodoret a descoperit mai mult de două sute de copii ale operei „păstrate cu respect în biserici”, iar „Învăţătura lui Addai” (o scriere apărută la Edessa, în sec. II-III) pare să identifice pur şi simplu Diatessaron cu Noul Testament. Totuşi tendinţa generală a Bisericii a fost de a păstra separat în Canon cele patru Evanghelii şi de a suprima orice încercare de alcătuire, pe baza lor, a unor texte evanghelice unificate.

Rezumând, putem afirma următoarele:

– în perioada creştinismului primar, Diatessaron a fost citit în mai toate bisericile siriene, fiind comentat de erudiţi cu titlu de evanghelie;

– de-a lungul timpului a căzut sub condamnarea cel puţin a unora dintre conducătorii Bisericii, care au făcut eforturi deosebite pentru a-l elimina;

– un comentariu asupra lui a fost tradus în armeană (probabil în secolul al V-lea); întrucât a fost neîncetat discutat de către comentatori, s-a dorit ca un nou manuscris sirian al lui, realizat în secolul al IX-lea, să fie folosit pentru a uşura munca de reproducere în arabă la începutul secolului al XI-lea. Acest nou manuscris a continuat să fie copiat până la sfârşitul secolului al XII-lea, iar cel al ediţiei arabe până în secolul al XIV-lea.

–  Diatessaron a fost folosit în liturghia şi in lecţiunile Bisericii siriene până la apariţia Bibliei siriace (Pesita). Sfântul Isaac Sirul a scris un amplu comentariu la această carte.

Diatessaron deschide un câmp de studiu foarte larg. În ce limbă a fost scris? Având în vedere opinia îmbrăţişată de un număr din ce în ce mai mare de savanţi că a fost redactat în siriacă, se ridică întrebarea dacă a fost o traducere sau doar o compilaţie. Există apoi o multitudine de chestiuni ce aşteaptă un răspuns: cum se raportează la data şi la alcătuirea evangheliilor canonice; cum se explică faptul deosebit de a fi ţinut atât de mult timp locul acestor evanghelii; cât de justificat este marele interes pe care i l-au arătat nu numai comentatorii creştini ci şi teologii arabi? Toate acestea împreună cu numeroase alte aspecte pot face din Diatessaron obiectul unor cercetări interesante.

Order Diatessaron - Armonia celor patru Evanghelii Preţ @ RON19,00

Adauga in cosul de cumparaturi.

Scris de Ilă Citilă

L-au impresionat din şcoala generală Marin Preda şi Mircea Eliade. Avea poemele lui Ginsberg în copii la indigo. Este vicepreşedinte al Asociaţiei Profesioniştilor de Relaţii Publice şi membru al American Association of Political Consultants. Coordonează blogul de cărţi BOOKISEALA.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *