Despre un poet care de acum va scrie poezii îngerilor

Încă un poet s-a ridicat la cer. Avea doar 55 de ani… Pe Ioan Crăciun l-am cunoscut în dimineţile fierbinţi ale primului an post-revoluţionar. Era redactor şef al cotidianului Timişoara. Nu-i citisem poeziile, doar sufletul cald răsărit în ochii vii, ce „scântâie-n afară”, încă mai vorbesc despre lirica unei vieţi încinse la foc aprins. Medicii care au scris pe hârtie un diagnostic cumplit – aşa cum anunţa trist un prieten de-al nostru Dan Negru pe blogul său – Nelu a scris demult în sufletele noastre. Acum s-a alăturat îngerilor care ne vegheză. Bunătatea sa proverbială, încrederea în oameni şi imensa susţinere pe care o acorda dezinteresat tinerilor, într-o vreme tulbure, nu pot fi uitate. Dumnezeu a făcut ca numele său să fie legat de ziua de naştere a Mântuitorului. Când am intrat în redacţia celui mai iubit ziar al Timişoarei, împreună cu Jeana, colega mea de la „Dialog liberal”, domnul redactor şef ne-a cerut să-i spunem simplu: Nelu.  Ne-a făcut rapid formele de angajare şi ne-a poftit să-i fim colegi. Aşa am avut şansa vieţii noastre de a purta bătălii alături de bravi luptători ai oraşului: George Şerban, Ion Monoran, Gogu Lână, Gloria Lilin, Bazil Popovici, Sorin Bogdan, Liana Şerban, Daniel Vighi, Viorel Marineasa. Ulterior ni s-au alăturat Sorin Bogdan, Lia Lucia Epure, Liana Păun, cu un entuziasm greu de descris în cuvinte. Pentru a fi în ton cu intelectualii vremii şi a-i semăna lui Nelu, mi-am lăsat barbă. Trei fire de păr, vorba mamei, nu puteau anula porecla de „piticul atomic.” A trebuit să vină Doru Braia, alt bărbos, să facă greva foamei la frontieră, pentru a mai îndulci formula-mi de recunoaştere, prin punerea ştampilei moi:  „micuţul cu ciucurel”. La aceea vreme umblam, la fel ca azi, cu un rucsac în spinare şi o căciulă cu moţ, primită de la Răducioiu. Îmi amintesc de vremea când Nelu mă...

Laureata Societăţii Timişoara scrie în revista „22”, ca la „Scânteia”

Andrea Pora cere în „22”:  „Este timpul, susţin mulţi, să înceapă deratizarea presei în condiţiile de degradare morală în care a ajuns aceasta”, referirea la “bogătanii presei”, la “jurnalişti care şi-au vândut conştiinţele” şi îndemnul că aceştia “ar trebui scoşi la lumină aşa încât opinia publică să ştie ce hram poartă fiecare”, oricine îşi poate da seama că nu se poate face nici o departajare de textele semnate în “Scînteia” de la graniţa anilor ’40-’50 de către A. Toma sau S. Brucan, relevă o analiză de text în www.cotidianul.ro Andreea Pora a fost nominalizată recent la primirea Premiului Societăţii Timişoara, Alexandra Indrieş, pentru jurnalism civic, pe care-l va primi pe 11 martie cu prilejul comemorării Proclamaţiei de la Timişoara....