Alex Ştefănescu, cenzurat de Manolescu

Crisitan Teodorescu După 30 de ani de colaborare la România literară, criticul Alex Ştefănescu şi-a luat adio de la revista condusă de criticul Nicolae Manolescu. O despărţire bruscă, urmată de o explicaţie pe larg, în Evenimentul zilei. Alex Ştefănescu a scris, de curînd, pentru România literară un articol critic la adresa politicii culturale a Puterii. Articolul ar fi fost scos din revistă la ordinul directorului Nicolae Manolescu, care e şi preşedintele Uniunii Scriitorilor şi ambasador UNESCO la Paris. Alex Ştefănescu e candidat la Senatul României, pe listele ARD, din partea PNŢCD, aripa Pavelescu. Cu cîtva timp în urmă, aminteşte el, un articol al Rodicăi Zafiu a avut aceeaşi soartă. (Articolul, consacrat plagiatului comis de premierul Ponta, a apărut ulterior pe un site de ştiri.) Alex Ştefănescu e de părere că Nicolae Manolescu a refuzat să publice atît articolul său cît şi pe cel al Rodicăi Zafiu de teamă că premierul Ponta l-ar putea elibera din funcţia de ambasador al României la UNESCO. Din acelaşi motiv, crede Alex Ştefănescu, Uniunea Scriitorilor nu s-a pronunţat asupra plagiatului lui Victor Ponta. Nicolae Manolescu poate susţine, în sprijinul deciziei sale, că nu a publicat articolul candidatului la Senat pentru că textul putea fi privit drept o încercare a lui Alex Ştefănescu de a face campanie electorală. La rîndul său, autorul articolului poate invoca argumentul de principiu că directorul României literare a cenzurat un text conţinînd obiecţiile unui scriitor faţă de abuzurile guvernului în materie de cultură. Chiar dacă Nicolae Manolescu vrea să ţină revista (care trece prin mari dificultăţi financiare) departe de disputele  electorale, unde-şi poate găsi loc un asemenea articol, dacă nu în paginile unei publicaţii de cultură care apare sub egida Uniunii Scriitorilor? Iar dacă redacţia revistei nu împărtăşeşte punctul de vedere al lui Alex Ştefănescu putea preciza acest lucru într-o notă de subsol în care ar fi putut aminti că...

Emil Brumaru – Opere 3. Cerşetorul de cafea

Scrisorile lui Emil Brumaru către Lucian Raicu provoacă, fără îndoială. Provoacă mai întâi prin valoarea lor de arhivă, ele trasând o legatură de prietenie între doi „clasici contemporani”. Provoacă prin talentul poetului, regăsit din plin în frazele prozatorului de conjunctură. Provoacă, în al treilea rând, prin limbajul dezinhibat, în cele din urmă cât se poate de firesc. Provoaca, în fine, prin afirmaţiile cu caracter livresc care intră uneori în contradiţie cu păreri ce au făcut deja istorie. Apărute iniţial în România literară, unele dintre ele stârnind adevărate controverse, scrisorile reunite în acest volum deschid o uţă spre o lume privită (şi redată) uneori ironic, alteori grav, dar întotdeauna cu acea sinceritate care pare a fi una dintre coordonatele esenţiale ale autorului. De acelaşi autor Opere 1. Julien ospitalierul Opere 2.Submarinul...

Criticul literar Mircea Iorgulescu a murit la 67 de ani

Criticul literar Mircea Iorgulescu, fost coordonator al redacţiei române a Radio France Internationale (RFI) de la Paris, a murit marţi, la vârsta de 67 de ani, şi a fost înmormântat miercuri, la Paris, au declarat pentru MEDIAFAX apropiaţi ai familiei. Mircea Iorgulescu a murit în urma unui cancer. Mircea Iorgulescu, născut în 23 august 1943, la Valea Călugărească, judeţul Prahova, a fost critic, istoric şi eseist literar. A absolvit Facultatea de limba şi literatura română a Universităţii Bucureşti în 1966. Între 1968 şi 1970, a fost redactor la ziarul Munca, iar în perioada 1971 – 1989, la România literară. S-a stabilit la Paris în 1989. A făcut jurnalism radiofonic la RFI şi Radio Europa Liberă. A fost corespondent, redactor şi director adjunct al Serviciului românesc al postului Europa Liberă, între 1996 – 1999, în timp ce la RFI a fost colaborator permanent între 1989 şi 1992, în 1995 şi din 2000 până în 2008, când s-a pensionat, potrivit site-ului...

Buchisind presa culturală

> Robert Şerban povesteşte în „Orizont” cum a stat la coadă pentru a-şi reînoi paşaportul. Cu banii rămaşi a mai dat o tură şi pe la „Joc secund” (mulţi timişoreni încă nu ştiu de unde vine numele librăriei n.a.) şi a căutat în zadar cărţile sale în cutiile cu reduceri. Erau încremenite, în acelaşi raft, cu acelaşi preţ. Voia să facă nişte provizii de daruri pentru prieteni. Rar ca un autor să-şi dorească  ieftinirea cărţilor. >  Mircea Ghiţulescu ne anunţă în „Luceafărul de dimineaţă” că roland-barthistul (al câtelea n.a.?) Virgil Tănase, care era mai mult călinescian decât semiotician, până de curând, va scoate la Gallimard (colecţia Folio-Biographies), o viaţă a unui scriitor, jenându-se sau pierzându-se printre complementarităţi să ne spună cine e autorul Caligulei. Daţi un search… > Excelenta revistă culturală „Banat”, finanţată de Consiliul Local Lugoj, publică în ultimul număr al anului trecut un inedit interviu realizat de Sorin Antohi şi Luca Piţu cu Emil Cioran, prin anii ’90. Semioticianul de origine română rememorează cum l-a cunoscut pe Petre Ţuţea: „L-am cunoscut astfel: eram afară, el cumpăra un ziar…îl întinde aşa…A, nu, nu, nu, e foarte important…era un ziar sovietic… Era un comunist fanatic când l-am cunoscut. Fantastic.” Şi azi extrema dreaptă şi-l revendică. > Ioana Pârvulescu, o respectabilă scriitoare din generaţia tânără, realizează într-un număr din ianuarie al „României literare” un interviu cu Mircea Cărtărescu de un servilism dus la paroxism. Cu întrebări de genul „Unde aţi scris Orbitorul, un roman total, un arhi roman…?”, cu ridicări de mingi la fileu, culminând cu întrebări de grădiniţă: „Ce-ţi doreşti de la anul ce vine?”, profesorul în devenire Ioana Pârvulescu dă un exemplu despre cum nu se face un interviu. Mai învaţă şi ea dacă părăseşte umbra Marelui Stejar păltinişean. > Oana Boca, şefa de PR a Poliromului, susţine că nu s-au putut publica fragmente din „Viaţa unui om...