> Robert Şerban povesteşte în „Orizont” cum a stat la coadă pentru a-şi reînoi paşaportul. Cu banii rămaşi a mai dat o tură şi pe la „Joc secund” (mulţi timişoreni încă nu ştiu de unde vine numele librăriei n.a.) şi a căutat în zadar cărţile sale în cutiile cu reduceri. Erau încremenite, în acelaşi raft, cu acelaşi preţ. Voia să facă nişte provizii de daruri pentru prieteni. Rar ca un autor să-şi dorească ieftinirea cărţilor.
> Mircea Ghiţulescu ne anunţă în „Luceafărul de dimineaţă” că roland-barthistul (al câtelea n.a.?) Virgil Tănase, care era mai mult călinescian decât semiotician, până de curând, va scoate la Gallimard (colecţia Folio-Biographies), o viaţă a unui scriitor, jenându-se sau pierzându-se printre complementarităţi să ne spună cine e autorul Caligulei. Daţi un search…
> Excelenta revistă culturală „Banat”, finanţată de Consiliul Local Lugoj, publică în ultimul număr al anului trecut un inedit interviu realizat de Sorin Antohi şi Luca Piţu cu Emil Cioran, prin anii ’90. Semioticianul de origine română rememorează cum l-a cunoscut pe Petre Ţuţea: „L-am cunoscut astfel: eram afară, el cumpăra un ziar…îl întinde aşa…A, nu, nu, nu, e foarte important…era un ziar sovietic… Era un comunist fanatic când l-am cunoscut. Fantastic.” Şi azi extrema dreaptă şi-l revendică.
> Ioana Pârvulescu, o respectabilă scriitoare din generaţia tânără, realizează într-un număr din ianuarie al „României literare” un interviu cu Mircea Cărtărescu de un servilism dus la paroxism. Cu întrebări de genul „Unde aţi scris Orbitorul, un roman total, un arhi roman…?”, cu ridicări de mingi la fileu, culminând cu întrebări de grădiniţă: „Ce-ţi doreşti de la anul ce vine?”, profesorul în devenire Ioana Pârvulescu dă un exemplu despre cum nu se face un interviu. Mai învaţă şi ea dacă părăseşte umbra Marelui Stejar păltinişean.
> Oana Boca, şefa de PR a Poliromului, susţine că nu s-au putut publica fragmente din „Viaţa unui om singur” în „România literară” din cauza lui Gabriel Liiceanu care a ameninţat că-şi retrage colaboratorii dacă revista va publica ceva. Cenzura există şi după 20 de ani.
> În revista „Orizont„, un comentator se plânge că Alex Ştefănescu, în cartea sa: „Cum să te ratezi ca scriitor,” apărută la Humanitas (2009), dă doar exemple de cărţi proaste apărute doar la edituri mici. Oare cele mari nu dau rateuri şi nu aruncă garbage-uri publicistice în ochii cititorilor?
> Se face ca după apariţia volumului „Trage-mi-o” a Virginei Despente, Suplimentul de cultură să anunţe cartea „Omoară-mă„, printr-un interviu luat autoarei Ana Maria Sandu, care se şi declară că a făcut un parteneriat cu trădarea. N-a poftim, cultură!
> Într-un interviu din „Dilemateca,” Radu Paraschivescu vorbeşte despre limba română de astăzi, „româna cu fixativ” şi se declară orice, numai moralist nu. Transit gloria mundi.
Leave a Reply