Milan Kundera – Iubiri caraghioase

Iubirea este pentru Milan Kundera altceva decât blânda visare sau suspin abisal, ceva mult mai palpabil, „epidermic“ aproape. Nu maladive fantasme, nu obscure pulsiuni îi împing pe eroii nuvelelor sale unul către altul: în doi, nu e loc de subtile ocoluri şi de inavuabile complexe; totul se reduce la expresia cea mai brutală a esenţialului. Cu nespusă luciditate şi cu enorma ironie, Kundera dezvăluie resorturile cotidiene ale relaţiei de cuplu, care sfârşesc prin a provoca un imens hohot de râs. Un râs izbăvitor, fiindcă sub tribulaţiile erotice ale personajelor îşi arată întotdeauna chipul una dintre meschinele strategii de disimulare şi supravieţuire ale omului, aceea care măsoară adevărata dimensiune a eşecului său. De acelaşi autor Valsul de adio Order Iubiri caraghioase Preţ @ RON32,00 Qty: Adauga in cosul de...

Milan Kundera – Ignoranţa

De Alexandru Cristian Ce înseamnă a avea o patrie? A fi născut într-un loc în care prima oară ai simţit, ai vorbit, ai iubit, ai cunoscut lumea, ai visat. Patria este leagănul pământesc al oricărui om. Poţi avea mai multe patrii? Milan Kundera spune că poţi avea câte vrei, important este să simţi că faci parte din acel loc. Irena este exilată în Franţa de peste douăzeci de ani, Josef la fel. Au plecat după Primăvara din 1968, după ce tancurile roşii au zdrobit dorinţa de libertate a ţării lor. Patria pentru ei este o noţiune abstractă, este o amintire pierdută în colţul minţii. Ignoranţa cu care ei tratează lipsa patriei nu trebuie să ne mire. Pentru aceştia  patria a fost reprezentată de oameni care au alcătuit universul lor. Fără acest univers ei sunt pierduţi, nu îşi mai ştiu originile. Familia şi prietenii reprezintă de cele mai multe ori patria unui  om. Ziua îi arăta paradisul pe care-l pierduse noapte infernul din care fugise, acesta este coşmarul unui exilat în perioada Cortinei de Fier.  Amândoi vor reveni în Boemia natală şi vor cunoaşte dezamăgirea, speranţa şi visul. Între cei doi se va înfiripa o poveste lăsată neterminată. Revenirea lor este continuarea şi sfârşitul poveştii din tinereţe. Ignoranţa lor este povestea  de dragoste de care şi-au dat seama prea târziu. Ea se va încheia după ce se va consuma pentru că nu mai avea sens după zeci de ani. Doi străini nu pot avea o adevărată poveste de dragoste. De remarcat că autorul foloseşte denumirea Boemia şi nu Cehia. Boemia este originea acestei patrii. În timpul comunismului ţara era formată din două entităţi diferite.Irena şi Josef   nu erau cehoslovaci ci boemieni. Noţiunea de patrie este raportată la scurtimea vieţii noastrea, trăim prea puţin pentru a avea mai multe patrii. Un om când se mută în altă ţară are nevoie de...

Milan Kundera – Insuportabila uşurătate a fiinţei

De Alexandru Cristian Experienţa de viaţă a lui Milan Kundera este fără îndoială unică, un om prins între două lumi. Lumea închisă, rece şi cenuşie în care a început să creeze şi lumea plină de soare unde a putut crea fără spaimele blocajului sau ale interdictului.Nesnesitelná Lehkost Bytí în română înseamnă Insuportabila uşurătate a fiinţei, titlul unui celebru  roman scris în 1984. Roman pe care pot să-l descriu într-un singur cuvânt reîntoarcere. Kundera ne semnalează spaima eternităţii, fiecare secundă se reîntoarce, este o repetabilă povară ca să folosim metafora lui Păunescu. Romanul începe sub simbolul părăsirii Tomas se întâlneşte cu Tereza care ţine într-o mână un un coşuleţ ce conţine un bebeluş(copilul lor Simion) iar în cealaltă mână romanul Anna Karenina de Lev Nikolaievici Tolstoi.Deşi cei doi formau un cuplu Tomas era legat de o mulţime de femei printr-o serie de prietenii erotice, cea mai strânsă o avea cu Sabina o pictoriţă.Aceste prietenii excludeau dragostea din viaţa lui, erau dominate de carnal, de atavism în formă elevată.Pentru Tomas iubirea era un act de compasiunea-milă, Tereza era acceptată în jurul său dintr-un altruism ciudat. Evenimentele se succed haotic şi repetat personajele se confundă cu situaţia politică din ţară, ocupaţia sovietică .După cele 72 de zile de ocupaţie sovietică în 1968, cei doi pleacă din Cehoslovacia în Elveţia . În Insuportabila uşurătate a fiinţei un imperativ este cheia aflării deciziilor haotice luate de personaje, Es müß sein(Trebuie să…). Tinereţea celor doi ne este povestită în partea a doua a romanului, de aici observăm că Tereza era dominată de introspecţie şi de o oarecare  frică de a trăi, greaua uşurătate de a trăi, iar Tomas a avut o  tinereţe mai activă dar plină de obsesii fantastico-erotice.În  a doua parte a romanului Tomas este condus de pasiunea pentru Sabina, acest far al vieţii lui este completat de o căţeluşă drăguţă care va avea...

Milan Kundera – Sărbătoarea neînsemnătăţii

„Sărbătoarea neînsemnătăţii e un roman însemnat, care adună laolaltă teme esenţiale din scrisul lui Kundera, dar, atenţie, cu schimbări neaşteptate de perspectivă (nu rataţi motivul femininului, uluitor!). Filtrând la maximum viaţa, ajunge la ultima ei consecinţă: jocul neînsemnătăţii. Într-o epocă serioasă, ca a noastră, care a pierdut undeva, pe drum, râsul, revin în scenă neseriozitatea, comedia detaliilor, absurdul, inexplicabilul şi gluma. Acestea se intersectează atât în Istoria mare (Stalin, Kalinin, Hruşciov), cât şi în istoriile de zi cu zi ale Parisului, la 60 de ani după moartea lui Stalin. Metafora care se deschide în carte şi uneori, dilatată, înghite tot romanul este teatrul de păpuşi. Pentru cititorul român, o vibraţie din piesele lui Ionesco e perceptibilă în timbrul acestei cărţi: o împăcare a comediei cu tragedia, a neseriozităţii cu gravitatea, a disperării cu buna dispoziţie. Nu pare un roman scris ca să-i măgulească pe contemporanii noştri. Pare scris ca să te pună pe gânduri, amuzându-te. Ceea ce, oricum, ar trebui să ne măgulească.” (Ioana PÂRVULESCU) Order Sărbătoarea neînsemnătăţii Preţ @ RON22,00 Qty: Adauga in cosul de...

Alexandru Cristian – Milan Kundera sau despre balerini

Destinul lui Milan Kundera este unic. Poet la începutul carierei sale acesta devine un mare romancier. Cel mai mare romancier modern al Europei Centrale. Romancierul se naşte pe ruinele lumii sale lirice, spune Kundera. A fugi de glorie este ca şi cum a fugi de un destin anume. Kundera a fugit toată viaţa sa de glorie. A dorit să fie un artist solitar, să creeze şi să-i fie cunoscută opera nu în timpul vieţii sale. Pentru un scriitor gloria este groaznică, spune Kundera, iar interviurile sunt o pierdere de timp. Datoria unui scriitor este să scrie nu să vorbească. Balerinul pe care îl întâlnim astăzi este prezent pe toate drumurile. Este un om dornic de glorie şi de recunoaştere. Acesta se urcă pe o scenă şi face tot ce îi stă în putere pentru a-i eclipsa pe ceilalţi. Exemplul cel mai clar  de balerin este omul politic de astăzi  care este prezent la calamităţi, accidente şi alte tragedii. Balerinul politic promite că va  face totul să schimbe omenirea. Evident niciunul dintre aceşti balerini nu crede în rolul său. Poantele  şi rochia sunt  doar pentru scenă, umflat ca o lebădă în faţa spectatorilor anesteziaţi de frumuseţea falsă a gesturilor sale acesta cade într-un kitsch social. Kitsch-ul este pentru Kundera răul estetic suprem, grotescul transformat în artă. Demagogia este o cumplită artă. Cu această pseudo-artă mii de oameni au fost minţiţi şi înşelaţi. Demagogul este un povestitor nesincer care spune poveşti unor oameni ce nu pot distinge falsul de adevăr. Falsitatea şi fariseismul noii clase politice europene este taxată profund de Milan Kundera. Disidenţa celor din Est este privită de Milan Kundera cu dezgust şi ruşine. Foarte mulţi s-au proclamat după sfâşierea cortinei mari democraţi. Înainte de acest eveniment  epocal cei care au colaborat cel mai mult cu sistemul comunist au fost actualii balerini sau disidenţii agresivi. Acuzat că a colaborat...