De Anastasia Tuturilov George Orwell trebuie citit azi, mai ales de către români. Într-o societate fanatizată şi despărţită în tabere politice, într-o ţară în care fenomenul „Big Brother” se vede la ore de vârf şi de maximă audienţă, un moment de reflecţie nu strică. Ce li se întâmpla lor, spaniolilor, acum peste şapte decenii, se repetă azi într-o republică est-europeană. Se spune că istoria are ciclicitatea ei, dar niciodată nu învăţăm din greşelile trecutului. ÎnOmagiu Cataloniei, Orwell critică orbirea ziariştilor „progresişti”, dispuşi să preia şi să amplifice ideile de soriginte comunistă. Cine nu era de partea lor, devenea automat „agent al fascismului”. Aşa se întâmplă şi azi la noi. Băsescu, un fost agent al Securităţii la Anvers, ajunge să preia mesajul anticomunist, iar liberalii susţinători ai candidatului stângii sunt demonizaţi şi acuzaţi de colaboraţionism cu falanga kominternistă a PSD. Ce mai contează că aceasta e moartă… George Orwell este în „Omagiul Cataloniei” un reporter talentat, care îşi prezintă propria viziune despre Războiul Civil din Spania, din decembrie 1936 până în iunie 1937. Nu e imparţial, cum nu poate fi un om implicat. Are propriile trăiri şi opinii. Descrie, la începutul cărţii, viziunea entuziastă a egalitarismului social, pentru ca mai apoi să critice derapajul la care s-a ajuns şi epoca de prigoană. Sute de oameni sunt aruncaţi în închisori pentru că aveau credinţe şi idealuri diferite. Cine ar putea crede că inventatorul lui Big Brother, simbolul literar absolut al sistemului concentraţionar totalitar, a primit „Omagiul Cataluniei,“ ca apărător al camarazilor săi troţkişti din POUM (Partidul Muncitoresc de Unificare Marxistă)? Britanicul a fost unul dintre cei mai mari şi mai curajosi scriitori ai secolului XX, dar în ultimul an de viaţă a întocmit şi transmis serviciilor secrete britanice liste cu nume ale colegilor săi acuzaţi de comunism şi homosexualitate, se scrie în Impostura-despre snobism şi puterea falsului . „Intelectualul care a...
