Gabriel Garcia Marquez – Toamna patriarhului

Premiul Nobel pentru Literatură, 1982 De Alexandru Cristian „pentru romanele și povestirile sale în care fantasticul și realul se îmbină într-o bogată lume imaginară ce reflectă viața și conflictele unui continent”. O lume tristă, un regat al tristeţii, o lume în care binele este uitat şi unde visul este atât de prezent ca şi mizeria. Un dictator este o fiinţă care îşi uită sufletul şi locul în viaţă. Lumea nu trebuie condusă, după vise şi în splendidă izolare, pentru a o conduce trebuie să trăieşti în mijlocul ei, izolarea înseamnă pierderea contactului cu realitatea şi autozeificarea unui conducător fără judecată. O democraţie înseamnă discurs public şi relaţii interpersonale, o dictatură tăcere şi ascundere. Aceaste este atmosfera romanului Toamna Patriarhului(El otoňo del patriarca), un roman despre adevăr şi trădare. Romanul începe cu imaginea palatului prezidenţial în ruine şi cu trupul fără viaţă al dictatorului, un film derulat în sens invers. Simţindu-se mereu în primejdie dictatorul are o dublură oficială, este înconjurat de un câine, se închide cu trei zăvoare şi trei lacăte în cameră. Destinul său a fost influenţat  de fineţea mâinii lui, fără să aibă liniile sorţii el a fost predestinat să fie un rege. Pentru a putea conduce singur şi absolut îşi va lichida toţi colaboratorii, în afară de Saturno Santos un general indian îmbrăcat în poncho şi care umblă desculţ, îngerul păzitor al bătrânului dictator.Cu o vârstă neidentificată dar destul de mare între 107 şi 232 de ani, dictatorul este condus de pasiuni erotice nefireşti, degradarea sa putem să o comparăm cu limita de jos a degenerării umane, de la proxenetism la pedofilie. Desfrâul este o caracteristică proprie  conducătorilor puternici şi fără limite, aceştia în cele din urmă ajung zei peste o ţară sfărâmată sub greutatea mâinii lor plină de cruzime. Marele Cezar la triumfuri sau alte celebrări, avea un preot care îi şoptea la ureche să...

Alexandru Cristian – Ultimul surâs al patriarhului

Macondo…amintirea unui secol ce a depăşit istoria. Familia Buendía priveşte calm istoria şi evenimentele acesteia. Patriarhul lasă pana jos, a plecat şi nu va mai scrie niciodată. După un veac de singurătate vine toamna patriarhului care se sfârseşte cu ultime frunze călcate în picioare de aer. Gabriel García Marquez este cel mai important scriitor de limbă spaniolă. Forţa scrisului său a influenţat generaţii. Marile sale romane sunt citite ca o Biblie sau ca Aventurile iscusitului hidalgo Don Quijote. Un veac de singurătate, Toamna Patriarhului, Dragoste în vremea holerei, Generalul în labirintului său, Povestea târfelor mele triste, Vijelia, Ochi de câine albstru sunt scrieri care nu vor pieri decât odată cu planeta aceasta. García Marquez a scris cu o pasiune mitică. Prin toate scrierile sale se simte parfumul gândurilor sale şi efluviile sentimentelor; dragoste, patimă, ură, trădare, inocenţă, desfrânare, absurd, paradisiac, grotesc, burlesc, ignar, gregar, unic, legendar. Toate aceste trăsături dau operei lui Marquez atributul de operă meta-temporală, operă ce este deasupra timpului. Paradisul uitat al memoriei scriitorului s-a împletit cu personajele sale. Dacă toate îşi uită timpul, García Marquez şi-a uitat propriul său timp şi s-a scufundat în abisul nimicului. De acolo nimeni nu te poate răni sau te poate schimba. Căci nimicul este suprem deorece oamenii nu-l cunosc. Iar ceea ce nu cunosc oamenii nu poate fi alterat de prezenţa lor. Patriarhul literelor a trăit departe de Aracataca, o terasă ce se scălda în apele Caraibelor. Purtat cu gândurile sale către plajele somptuoase, arborii sculptaţi ce coboară din cer, apa limpede, patriarhul s-a aşezat pe banca lumii şi a scris despre micimea condiţiei umane. Dragostea este cea care ne salvează din această uitare de sine, din amorţirea sentimentelor şi paralizia sufletului. Pentru patriarh sufletul este ceva mitic, sacru. Nu te poţi juca cu el. Sufletul cald, plin de viaţă este cutremurat de valuri gigantice de frică de grotesc,...

Gabriel Garcia Marquez a fost spitalizat

Gabriel Garcia Marquez, în vârstă de 87 de ani, a fost internat joi într-un spital din Mexico City din motive nespecificate, a anunțat un oficial al ministerilui Sănătății, citat de AFP. „Familia ne-a rugat să nu facem publice informații despre starea lui de sănătate”, a declarat oficialul pentru agenția de presă franceză, sub protecția anonimatului. Premiul Nobel pentru Literatură, 1982 „cartografierea structurilor puterii și pentru imaginile sale tranșante ale rezistenței, revoltei și înfrângerii individuale”. Un veac de singurătate N-am venit să ţin un discurs Toamna patriarhului  ...

Gabriel Garcia Marquez a fost incinerat în ziua morții

Venit pe lume în urmă cu 87 de ani în orașul columbian Aracataca și sfârșit la Pedregal ( în sudul metropolei Mexico City), Gabriel Garcia Marquez, cel care a făcut din MACONDO, un oraș sat pe harta literară a lumii, a murit joi și în aceeași seară a și fost încinerat. Un gigant a trecut meteoric pe harta literară a lumii, lăsând în urma sa ținuturi și personaje memorabile. A avut forță și vitalitate. Un mare povestitor, cunoscut pentru realismul magic al operelor sale. În anii 1960 s-a mutat la Havana, unde s-a împrietenit cu Che Guevara. Ani la rând a fost urmărit de CIA În 1982 a primit Premiul Nobel pentru Literatură. Din 1981 s-a retras în Mexic pentru că în țara lui Columbia era persecutat de președintele de atunci Turbay Ayala. A reușit să devină celebru după publicarea cărții Un veac de...

Le Monde:Cele 100 de cărți ale secolului

Cele 100 de cărți ale secolului este un clasament al cărților considerate a fi cele mai bune 100 din secolul al XX-lea, realizat în primăvara anului 1999  în urma unui sondaj organizat de societatea franceză Fnac  și ziarul parizian Le Monde . Pornind de la o listă de 200 titluri creată delibrari și jurnalisti, 17.000 de francezi au votat răspunzând la întrebarea, „Ce cărți v-au rămas în memorie?” 1. STRĂINUL de Albert Camus 2.  ÎN CĂUTAREA TIMPULUI PIERDUT de  Proust 3. PROCESUL de Kafka 4. MICUL PRINŢ de Antoine de Saint Exupery 5. CONDIŢIA UMANĂ de Andre Malraux 6. CĂLĂTORIE LA CAPĂTUL NOPŢII de Louis Ferdinand Celine 7. FRUCTELE MÂNIEI de John Steinbeck 8. PENTRU CINE BAT CLOPOTELE de Ernest Hemingway 9. CĂRAREA PIERDUTĂ de Alain Fournier 10. SPUMA ZILELOR de Boris Vian 11. AL DOILEA SEX de Simone de Beauvoir 12. AŞTEPTÂNDU-L PE GODOT de Samuel Beckett 13. FIINŢA ŞI NEANTUL de Satre 14. NUMELE TRANDAFIRULUI de Umberto Eco 15. ARHIPELEAGUL GULAG de Alexandr Soljenitin 16. PAROLES de Jaques Prevert 17. ALCOOLURI de Guillaume Apollinaire 18. LE LOTUS BLEU de Herge 19. JURNALUL UNEI FETE TINERE de Anne Frank 20. TRISTES TROPIQUES de Claude Levi Strauss 21. MINUNATA LUME NOUĂ de Aldous Huxley 22. O MIE NOUĂ SUTE OPTZECI ŞI PATRU de George Orwell 23. ASTERIX DE GAULOIS de Rene Goscinny şi Albert Uderzo 24. CÂNTĂREAŢA CHEALĂ de Eugen Ionesco 25. TREI ESEURI DESPRE TEORIA SEXUALITĂŢII de Sigmund Freud 26. PIATRA FILOSOFALĂ de Marguerite Yourcenar 27. LOLITA de Vladimir Nabokov 28. ULISE de James Joyce 29. DEŞERTUL TĂTARILOR de Dino Buzzati 30. FALSIFICATORII DE BANI de Andre Gide 31. LE HUSSARD SUR LE TOIT de Jean Giono 32. BELLE DU SEIGNEUR de Albert Cohen 33. UN VEAC DE SINGURĂTATE de Gabriel Garcia Marquez 34. ZGOMOTUL ŞI FURIA de William Faulkner 35. THERESE DESQUEYROUX de Francois Mauriac 36. ZAZIE...