Marius Ghilezan – ImpostURA

De Alexandru Cristian Ce este impostura? Este prezentă în lume? Impostura este acţiunea prin care un om ia un loc ce i se cuvine altui om. Din multitudinea de imposturi prezente în lume, consider că cea mai gravă este impostura intelectuală. Nu te poţi juca de-a intelectualul. Un intelectual se formează greu şi se dezvoltă şi mai greu. Mărturisesc tristeţea cu care am citit cartea lui Marius Ghilezan, ImpostURA-despre snobism şi puterea falsului. Cartea este scrisă pe un ton sarcastic,  jovial, critic, este scrisă cu putere. Revolta interioară este provocată nu de modul de a scrie ci de tema expusă. Oare societatea noastră este plină de impostori? Oare sângele vărsat de la Revoluţie este o jertfă în zadar? Sângele uscat nu ne mai glăsuieşte nimic, nu ne mai tresare nici o emoţie. Veleitarul este simbolul societăţii actuale, acesta are tupeu şi inhibă prin tenacitate, spune Marius Ghilezan. Veleitarul umblă după aprecieri, elogii. Este ambiţios şi ignorant. Veleitarul este personajul arhetipal al cărţii lui Marius Ghilezan. Impostor prin excelenţă acesta îşi măsoară performanţa doar prin kilometrii de tupeu, ne avertizează trist autorul. Societatea română este plină de impostori. Avem academicieni fără opere, biserici pline de negustori şi nu de preoţi cu har, medici care nu mai respectă jurământul lui Hippocrate din Cos. Între mirare sardonică şi tristeţe am citit această carte. Factorii de mediu influenţează impostura în special în societăţile aflate în tranziţie, ne spune autorul cu un fin simţ sociologic. Minciuna cu cât este mai mare cu atât e mai credibilă spunea Goebbels. Marius Ghilezan încearcă să demascheze minciuna, parvenirea şi falsitatea din societarea românească. Distrugător al măştilor veneţiene, autorul ne avertizează ca impostura naşte o lume a subumanului, a dedublării, a minciunii, a schimonosirii, a parvenirii. Civilizaţia modernă decapitează simbolul în opinia lui Marius Ghilezan. Cred că societatea modernă va ajunge să se autodistrugă pentru că decapitează pe...

Cristian Ghinea – Eu votez DNA!

Ca orice subiect delicat, corupţia şi lupta împotriva ei declanşează un evantai de reacţii în spaţiul public: manipulări, scenarii, zvonuri, mituri de un an sau de un deceniu. La rândul lor, instituţiile anticorupţie sunt supuse unui regim din care nu lipsesc acuzaţiile de agendă politică, revanşă sau linşaj juridic. În tot acest concert de foşnete, strigăte, istericale, pressing mediatic şi şantaj, Cristian Ghinea pune în joc argumente şi documente. Interviurile lui cu oameni care lucrează în instituţiile anticorupţie, dar şi cu observatori neutri ai fenomenului, fac lumină într-un spaţiu închiriat prea des suspiciunilor şi prezumţiilor. Cristian Ghinea şi interlocutorii lui (Lucian Papici, Nistor Călin, Daniel Morar, Horia Georgescu, Cristi Danileţ, Laura Ştefan) discută despre reţelele de complici şi despre mecanismele intime ale corupţiei. În acelaşi timp, ei salută rolul pe care-l joacă instituţiile anticorupţie din România şi organismele europene, văzând în ele antidotul împotriva unei boli de sistem, a cărei tratare a întârziat nepermis. Order Eu votez DNA! Preţ @ RON29,00 Qty: Adauga in cosul de...

Dana Gheorghiu – Pesta

De Cristian Ghinea Cartea scriitorei Dana Gheorghiu – „Pesta” – apărută în acest an la editura timişoreană „Brumar”, face parte dintr-o specie aparte, aceea pe care am numi-o a „literaturii recuperatorii” a unui trecut arestat, o literatură despre care nici măcar nu puteam vorbi înainte de ’89. Autoarea, originară din artierul timişorean Fabric, dedicase deja metropolei Banatului o carte de acest gen, şi anume volumul de povestiri „Die Fabruckler” („Povestiri din Fabric”), apărută la Editura „Marineasa” în 2007. Cărţile despre care am făcut vorbire se înscriu pe linia creaţiei unui Dan Negrescu, bunăoară – cel care închina volumul de povestiri „Oameni, locuri, cai şi îngeri” unui alt cartier timişorean, şi aici citez dedicaţia: „în memoria tuturor acelora care au trecut prin Mehala, au stat acolo, iar azi nu mai sunt”. Este o direcţie în care au excelat, de astă dată cu osebire pe latura istorică, jurnalistul şi scriitorul Duşan Baiski, creatorul universului virtual al Banaterrei, academicianul Ioan Haţegan, cel care a introdus studiul istoriei oraşului Timişoara în şcoli sau, mai aproape de lugojeni, colonelului în retragere Liviu Groza, pasionat istoric militar şi Cetăţean de Onoare al Caransebeşului, cel care ne-a vorbit pentru întâia oară despre cei 25 de generali pe care i-a dat Banatul Armatei Habsburgice, de la Mihail cavaler von Trapşa şi până la lugojeanul Alexandru Lupu, devenit comandant al Artileriei Imperiale. Fiecare în felul lui, aceşti autori zugrăvesc istoria altfel decât am cunoscut-o în şcolile comuniste, o istorie în care Regimentul de Graniţă Bănăţean, încartiruit la Caransebeş, făcea parte dintr-un NATO avant la lettre, iar generalul Veterani, deşi nu era de-al locului, sa sfârşea eroic la 25 sptembrie 1695, încercând să apere urbea de pe Timiş de armatele otomane, în tragica Bătălie de la Lugoj. Cartea Danei Gheroghiu este o frescă aTimişoarei de altădată, o istorie (re)compusă din dialoguri, rememorări şi vise, întrepătrunse cu potretele unor personaje...