Tom Perrotta – Profesoara de abstinenţă

„Plăcerea este necesară, ruşinea dăunătoare, cunoașterea înseamnă putere”. Aceasta este deviza lui Ruth Ramsey. Profesoară de educație sexuală într-un liceu american, ea se trezește ținta dezaprobării publice, atunci când are îndrăzneala de a da elevilor la clasă un răspuns un pic cam prea dezinhibat la întrebarea despre felație pe care aceștia i-o adresează. Partizanii puritani ai comunității evanghelice locale supranumite Tabernaclul Adevărului – o instituție extrem de puternică și restrictivă – se stârnesc împotriva lui Ruth. Pentru a calma lucrurile, directorul liceului va trebui să apeleze la serviciile pedagogice ale lui JoAnn Marlow, consultantă în virginitate, care va propovădui avantajele abstinenței înaintea căsătoriei. Ruth nu se va lăsa cu una cu două, mai ales atunci când îl va surprinde pe Tim Mason, antrenorul de fotbal al fiicei sale și adept fidel al Tabernaclului, făcând cu echipa o rugăciune în mijlocul terenului, pentru a-i mulțumi lui Dumnezeu. Tim Mason a fost rocker, dependent de droguri și de băutură, iar acum – atins de harul credinței – pare, cel puțin pe moment, vindecat de păcatele tinereții. Ruth nu manifestă prea mare simpatie față de misiunea rigidă a Tabernaclului și imixtiunea acestuia în viața concretă a oamenilor. Motiv pentru care va stârni o adevărată cruciadă împotriva lui Tim. Adversari într-un război cultural, cu atât mai comic cu cât „amploarea” lui este dată de limitele unui orășel snob de provincie – tipic american – Ruth și Tim se sapă și se spionează în mod instinctiv. Dar, pe măsură ce ostilitățile avansează, cei doi descoperă cât de bine se simt împreună. „… un roman extraordinar, o adevărată vrajă. Tandru și plin de suspans, presărat cu un umor dulce-amărui, o parodie care nu lasă totuși pe ultimul plan ideea de generozitate sufletească.” The New York Times Book Review „O descriere minuțioasă și amuzantă a rutinei care intervine în conflictele vieții de cuplu. (…) O satiră...

Pumnul intelectual al stângii are un nume: CRITICATAC

Recent, pe piaţa ideilor a apărut o grupare  formată în jurul celor patru intelectuali Vasile Ernu, Costi Rogozanu, Ciprian Şiulea, Ovidiu Ţichindeleanu care au scris Iluzia anticomunismului şi nu au găsit editor decât în Basarabia. Acum au simţit nevoia de a se reuni sub simbolul stângii europene – pumnul ridicat – într-un grup intitulat sugestiv CRITICATAC. Din Declaraţia de intenţie a mişcării nu se pot extrage idei, doar formule goale de conţinut de genul: „derobotizare cetăţenească. Autoprivarea voluntară de libertăţi şi drepturi” sau lozinci de tipul: „să defrişăm ordinea stufoasă a discursului public”. Cu noua limbă de lemn vor  să consolideze o voce, pe mai multe tonuri, de stânga. Nu e rău că în spaţiul public mai apare o grupare. Băieţii tineri au eşuat individual, ideologic vorbind, şi vor să se salveze împreună. Disecând site-ul www.criticatac.ro cu penseta poţi extrage teme de supravieţuire. Ceva lamentări, chiar nostalgii. La silogismul unuia ca Dan Ungureanu: „Era Elena Ceauşescu proastă, ţîfnoasă şi urîtă ? S-o aplaudăm pe Elena Băsescu, prima păpuşă Barbie gonflabilă din Parlamentul European”, dacă nu te sufoci, poţi chiar merge mai departe să parcurgi argumentaţia de gâgă a marxistului-kaviar, Claude Karnoouh, cum că anticomuniştii de azi din Europa răsăriteană nu au legitimitate pentru că părinţii lor au venit de la ţară sau să parcurgi Raportul social al Institutului de Cercetare a Calităţii Vieţii. Gáspár Miklós Tamás apare în chip de proptă, fireşte cu un mesaj despre stânga şi marxism în Europa de Răsărit. Din nevoia de colac, grupul care s-ar putea lesne intitula …de la Moldova s-a încolăcit pe gâtul lui Tismăneanu, de partea opusă, că dreapta lui e ocupată de Neamţu, Aligică etcomp. Nu că Volodea ar fi un mare  ideolog al dreptei… Băieţii simt nevoia de contratac ca să se legitimeze. Noroc că nu dau cu pumnul. E bine că marxiştii stau grupaţi.  Vorba lui Coposu, măcar...

Will Self – Măreţele maimuţe

Un roman halucinant, care izbuteşte performanţa remarcabilă de a modifica pe vecie perspectiva cititorului asupra lumii. De acelaşi autor Cucul şi...

Nick Cave – Moartea lui Bunny Munro

Bunny Munro, un comis-voiajor de produse cosmetice, obsedat de sex şi fascinat de pantalonii scurţi aurii ai lui Kylie Minogue, încearcă să facă faţă unei realităţi în destrămare. După sinuciderea soţiei sale, eroul romanului îşi ia fiul, un băieţaş care îl idolatrizează, pornind împreună cu el pe traseul său comercial şi, în acelaşi timp, erotic, într-o goană nebunească spre neant. Spectrul soţiei sale şi imaginea unui diavol ce bântuie oraşul îl însoţesc pe Bunny în călătoria sa tot mai bizară. Atmosfera fantastică, ironia şi umorul negru, omniprezente în roman, fac din Moartea lui Bunny Munro o lectură captivantă. „E limpede că Nick Cave va trăi veşnic – şi asta fiindcă diavolul se teme de el.” Rolling Stone De acelaşi autor Şi a văzut asina pe...