Umilit în faţa porţilor Moscovei în decembrie 1941, cu imaginea de strateg şifonată, Hitler avea nevoie nu numai de o victorie militară, ci şi de imagine. A ales Stalingradul, oraşul cu nume de dictator (azi Volgograd). Atacul a început în mai 1942, cu câteva victorii ce au permis ca 80 la sută din ruinele fumegânde să fie cucerite. Crâncena bătălie s-a dus pentru fiecare stradă, pentru fiecare casă. Au murit, susţin unele statistici, circa trei milioane de ostaşi.
Tăindu-li-se liniile de aprovizionare, încercuiţi, nemţii mureau nu doar în luptă, nu doar de frig, mureau efectiv de foame. Soldaţii de la Stalingrad deveniseră canibali, scrie Hassel.
Niciun pas înapoi era consemnul pentru ambele tabere! Generalul SS Paul Ausberg ordonă totuşi retragerea, regruparea pe râul Cir, ceea ce îl conduce în faţa plutonului de execuţie. Pe 2 februarie 1943, Generalfeldmarchall Paulus semnează capitularea. 90.000 de germani, dintre care 22 de generali, sunt luaţi prizonieri. Dezastru total!
Execuţia lui Röhm, şeful SA şi cel mai bun prieten al Führerului, apariţia pe front a călăului de evrei de la Dachau, Theodor Eicke, şi, timp de 11 minute, a lui Hitler însuşi întregesc o naraţiune de un dramatism şocant.
”Contemnit procellas“, în traducere ”Învinge furtunile“, este deviza Varşoviei. Şi i se potriveşte perfect, căci oraşul, atestat documentar încă din secolul al XIII-lea, a fost nu o dată cucerit şi distrus, renăscând mereu din propria-i cenuşă.
Pe 1 septembrie 1939, la numai o săptămână de la semnarea pactului Ribbentrop – Molotov, Germania nazistă invadează Polonia, fapt ce a condus la declanşarea celui de-al Doilea Război Mondial.
În 1943, după răscoala evreilor din ghetoul Varşoviei, după ce au fost aruncaţi de nazişti în macabrele lagăre de exterminare, mişcarea de rezistenţă condusă de Tadeusz Bod Komorowski declanşează insurecţia. Dramatica bătălie pentru Varşovia, în fapt pentru Polonia, este descrisă de Hassel nu doar din punctul de vedere al atrocităţilor, al abominabilelor crime ordonate de Himmler („E o pată pe onoarea Armatei Germane să mai existe un singur polonez viu în toată Varşovia”), ci şi din acela al murdarului joc politic al lui Stalin. Care, pentru a putea impune comunismul după terminarea războiului, a refuzat să acorde sprijin luptătorilor din Armia Krajova, în ciuda faptului că Armata Roşie ajunsese la circa 20 km de capitala Poloniei sfâşiate.
Bombardamnetele masive au prefăcut în ruine oraşul, iar călăii nazişti Kaminski şi Dierlewanger au ordonat execuţii în masă.
Reversul medaliei, partizanii polonezi l-au executat pe Dierlewanger prăjindu-l la foc mic.
De acelaşi autor
Legiunea blestemaţilor. Blindatele morţii. (Colecţia Adevărul)
Leave a Reply