De Marius Ghilezan
Nu ştiu câte zile este romanul celor care nu vor să mergă cu tramvaiul, visează poziţii sociale, dar şi o viaţă de desfrâu erotic şi financiar. Adică, tânărul de azi care s-a născut într-o societate fără principii, în care dictează banul şi bunul-plac. Stoian G. Bogdan nu psihanalizează, trece direct la acţiune. Narcis, protipul descurcăreţului de azi, revine în comunitatea sa natală din Moldova, desigur „îmbrăcat foarte shuki” şi cu merzan. Intră într-un local de jocuri, se cinsteşte ca un belfer ce este şi-şi duce limuzina, cu număr de înmatruculare B-11-SUG ( „sug banii poporului” n.a.) la spălătorie, unde dă peste Ramona, fosta sa prietenă, „căzută” la munca de jos. O cinsteşte cu 500 de euro doar pentru a-i arăta ce mahăr a pierdut. Trebuie spus că în adolescenţă, ea „se vrăjea” ce fiul primarului, nu cu el. „Ramona era pişată. Îşi înghiţise limba. Aşa gest nu văzuse nici în telenovele.” Vechii prieteni Novac, Cocostârcu, Daniel sunt tot pe „felie” . Puicuţele îi fac cu ochiul. Ascunde că este cuplat la Bucureşti cu fiica unui interlop notoriu, de unde are şi banii. Îi fură unui fiu de cămătar iubita, după care îl ameninţă că el e mai tare la Bucureşti. „Ţiganul a început să o dea la mangleală, cum se zice, adică i s-a înmuiat tupeul”.
Autorul taie planurile. Influenţele lecturilor generaţiei beat nu sunt prea evidente. Şi bine face. Cititorul nu e lăsat să respire. E bine conectat la aparatul de accelerat pulsul, adrenalină, „la greu”. Bătăii cu ciorile dintr-un bar sătesc i se interpun aducerile aminte. Vremea copilăriei sale triste când părinţii i-au fost executaţi de mafia mercurului. Activ în procesul de seducţie, dezvirginează o puştoaică după care zăpăceşte pe alta şi o duce la Torino, unde chipurile avea treabă. „Ştii că nu există dragoste. Dragostea este o invenţie a poeţilor romantici care nu mai voiau să plătească prostituate”, spune autorul, cititorului. Naivele cad ca muştele, aşa cum ar vrea orice tânăr român. În oraşul din nordul Italiei dă peste criminalul părinţilor săi, care, într-un local, pătruns de furia sufletului lui Narcis, moment culminant, se sinucide în public. Acasă îi moare un prieten drag, ucis de „ciori,” unde altundeva decât în „69”. Furios, ajunge degrabă, împreună cu Livia, noua sa cucerire. Împarte pumni, vrea să facă din nou legea. Veţi întreba despre iubirea de la Bucureşti?
Stoian G. Bogdan aduce în literatura română principiile kanunului, „legea sângelui,” atât de bine descrisă de Ismail Kadare în Aprilie spulberat. Clanurile se urmăresc peste generaţii şi-şi fac dreptate singuri, ca o justiţie arhaică din Balcani. Plecat în nordul ţării să execute turnătorul tatălui său, Livia, rămasă în oraşelul moldovean, este violată şi desfigurată de fratele femeii părăsite la Bucureşti. Un sfârşit cum nu se poate mai abrupt, mai cinic şi fără fandoseli.
Pe coperta neagră cu scris roşu, cartea se recomandă ca „superRoman”. Nu e modestă, cum nici autorul nu e:)
Laureatul al atâtor premii literare, datorită volumului Chipurile, apărut anul trecut la Cartea românească, Stoian G. Bogdan face o incizie adâncă în letargica noastră comunitate literară. Fraze scurte, acţiuni de „moare mama”, complot, răzbunare, droguri şi sex, mult sânge şi bineînţeles nevoia de a „te sparge în figuri” recomandă cartea ca pe un bloc start al noii literaturi.
de acelaşi autor:
E buna, rau! Deosebit de buna! Are si citeva limite la constructia intrigii si a personajelor. Este o carte despre baietii de cartier, realizata cu limbajul lor. O adevarata fresca sociala. Este angajata politic pro-fund, desi autorul va nega -probabil. Merita citita!
asta e carte sau telenovela? penibil
Sa salubrizam Cultura Romaneasca !
Reteaua Literara.
Rusine pentru cei care sunt inscrisi pe acest site ! Nu-i onoreaza !
Gelu Vlasin spune, NU, poetilor – Eminescu, Nichita Stanescu, Bacovia si alte zeci de personalitati din literatura, la fel cum prin coroborare spune, NU, lui Constantin Brancuşi, Mircea Eliade, Eugen Ionesco, Emil M. Cioran şi multi altii, care au tinut unit acest popor. Gelu Vlasin si cei de teapa lui, jignesc pe Romani. Nu vrem asemenea indivizi ! Nu vrem poezie de mahala si pornografica, ridicata la nivel de Cultura Romanesca! Nu vrem sa avem “postate” pe tricouri un penis si o … pe care sa scrie, te penetrez, ti-o trag !
Interviu acordat de Gelu Vlasin “poet” subventionat politic unui site on-line !
„M.G.: O furtună s-a iscat pe Reţeaua Literară când Stoian G. Bogdan a scris un poem cu invective, injurios şi aşa mai departe. Mulţi au invocat nevoia de cenzură… a provocat poate cele mai mari dezbateri pe Reţeaua Literară. De ce i-ai dat drumul aşa liber?
G.V.: Pentru că eu cred în libertate. Sunt un om care a reuşit să iasă în afară, să vadă ce înseamnă libertatea şi să aibă posibilitatea să compare, nu? Dacă nu ai ieşit, dacă nu ai termen de comparaţie, nu poţi să spui domnule sunt un om liber , doar pentru că aşa ţi se spune. Suntem o ţară liberă, suntem liberi. Nu-i adevărat ! Libertatea până la urmă e un concept pe care trebuie să ţi-l asumi şi să ţi-l interiorizezi.
M.G: … dar invectivele, folosirea invectivelor în scris reprezintă un act de cultură?”
Marius Ghilezan site Bookiseala
Acest „poet” Stoian G. Bogdan sustinut de „poetul” Gelu Vlasin are sloganuri fasciste si comuniste de tipul:
Ceilalți, să nu uite: CINE NU E CU MINE E ÎMPOTRIVA LUI
Poezie de:
S.G.Biografic 2
m-am injosit ca fraieru’ doar pentru tine
ca m-ai asediat cu totul
mi-am bagat pula-n orgoliu si rusine
si la vrajeala ta eu am pus botul
da’ futu-ti frumusetea-n gat de parasuta
tu crezi ca io-s vreun muc pe care treci?
sa vezi bocancul meu in bot cum te saruta
la pizda ta voi da bilete-n beci!
arunci cu pietre in iubirea mea?
fa proasto-i pun belciug sa nu mai rame
ca un ratan flamand inima mea.
ti-asemeni sufletul cu-n fulg de nea
insa ti-este un hoit mancat de rame
Omul decor, precum s-a autodenumit , (omul de pe gropa, prebleaeped), in poezia romanesca si anume Gelu Vlasin, are si un consiliu de onoare (acesta exista in securitate)
Intrebam pe : Dumitru Dorin Prunariu si pe Zoe Petre, mebrii al unui asa zis “Consiliu de Onoare” daca ar da spre citire, o asemenea poezie ca aceea de sus, copiilor, nepotilor, prietenilor sau musafirilor lor, precizand ca fac parte dintr-un Consiliu de Onoare a “poetului “ Gelu Vlasin?
Promovarea de catre acesta a unui limbaj de gang, de mahala, de gropa de gunoi, nu face cinste celor care din pacate, nu cauta alte solutii si au aderat la groapa lui, Reteaua Literara. Acest site de socializare, nu reprezinta Cultura Romanesca si in nici intr-un caz, nu este reprezentata de catre Gelu Vlasin, personaj care manipuleaza cu banii politicului, pe romanii din emigratie si din tara ! Din poezii, in Spania, nu poti obtine vila la mediterana, motel in tara, masini scumpe, cateva conturi in banci din exterior si sa te plimbi ca un nabab prin toata tara pe la adevaratii scriitori, nu tocmai ca Gelu Vlasin de instariti !
Poetul nostru a terminat, se pare studiile, la renumita scoala de la Banesa in anii 90` ! Subventionat „politic”, acesta „scriind poezii”, a reusit sa devina un fel de reprezentant al emigratiei romanesti si un „roman” bogat in Spania, pe spatele romanilor din tara !
Trimis in anul 2000 de grupul, Patriciu-Tariceanu, care au bagat jumatate de Romanie in buzunarul lor, mai intai la Paris si apoi in Spania, Gelu Vlasin a reusit “scriind poezii si muncind la capsuni”, sa devina un reprezentat al emigratiei romanesti !
Acum conteza si voturile din emigratie precum si-un bocanc pus in capul intelectualilor romani !
Foto: Dumitru Dorin Prunariu
</a
Foto: Zoe Petre
>
O porcarie, n-am citit nimic mai prost de multa vreme. De fapt, n-am reusit sa citesc tot. Lamentabil !
Stoiane mie mi a placut frate cartea…mai vreau una, am citit o cu cea mai mare placere