Fiecare scriitor cu epoca sa. O butadă critică neconvingătoare. Scriitorul scrie din ceea ce simte şi cum simte. O epocă sau un anume timp nu poate stăpâni mintea unui scriitor. Un mare scriitor poate precede epoca sa, o poate depăşi sau nu o poate reprezenta. Primul este un clasic, al doilea un vizionar şi ultimul un nostalgic istoric. Ca exemple am putea sublinia personalităţile literare ale lui William Shakespeare şi Miguel de Cervantes, Jules Verne şi Isaac Asimov dar şi Henryk Sienkiewicz şi Maurice Druon. Toţi aceştia sunt scriitori mari şi cu un impact extraordinar de mare asupra culturii în general.
William Shakespeare a descris admirabila Antichitate, Miguel de Cervantes ultimele gesturi cavalereşti ale Evului Mediu. Fiecare este un clasic prin faptul că a descris o lume ce a influenţat societatea în care trăieşte şi prin faptul că a folosit un tip de scriere literară conformă cu vremea lor. Clasicul este trecutul amestecat cu prezentul, forma şi fondul din trecut iar ideile din prezent.
Jules Vernes a descris submarinul, iar Isaac Asimov roboţii. Sunt ei nişte vizionari? Fireşte, au descris lucruri care au fost inventate la decenii de la apariţia unui volum sau chiar la decenii de la moartea lor. Scrisul cu un caracter profetic a fost întotdeauna fascinant pentru cititor.
Henryk Sienkiewicz a descris agitata istorie a Poloniei. O ţară trecută prin foc şi sabie pentru a ajunge la un ţel comun, libertatea de afirmare şi de fiinţare a poporului polonez. Maurice Druon a descris viaţa marilor personalităţi ce au schimbat lumea. Romanul său Alexandru cel Mare este o istorisire plină de romantism a vieţii marelui cuceritor. Regii blestemaţi este o tragedie istorică despre stingerea Dinastiei Capetiene. Ambii scriitori au descris întâmplări ce au avut loc în urmă cu sute sau mii de ani. Sunt autori antologici care ne povestesc cu pasiune şi melancolie istoria lumii dar şi a eroilor acesteia.
Un scriitor trăieşte într-o epocă dar nu este obligat să scrie influenţat de aceea epocă. El se poate detaşa de epocă scriind ce crede de cuviinţă şi ce îi place. Degeaba eşti scriitor dacă scrii ce nu-ţi place, unui poet nu poţi să-i impui să scrie eseuri sau invers. Autorii de romane istorice trăiesc în epoca scrisului lor, sunt oameni care visează la o anumită epocă de aur hesiodiană. Cei care scriu despre viitorul ţării lor, poporului lor sau al lumii sunt oameni ce au cugetul proiectat în viitor, sunt cei care întrevăd ce va veni. Nu-i poţi obliga să scrie despre trecut dacă ei au în minte viitorul.
Greşeala impardonabilă a criticii dar şi a unor editori este că forţează scriitori să scrie în prezent sau legat de prezent. Nu poţi obliga un intelectual cu un filon istoric să îţi scrie despre ceva prezent fără să se lege de trecut.
Fiecare scriitor îşi are epoca sa şi fiecare epocă scriitorii săi. De aceea un scriitor cu adevărat liber scrie despre ceea ce vrea sau scrie cum vrea şi cum simte.
Scriitorul liber este un mare scriitor, cel forţat de editori sau critică este minor pentru că nu are conştiinţa liberă.
De Alexandru Cristian
La noi, unii scriitori s-au lăsat cuminţiţi, într-o anumită perioadă, pentru că era avantajos… şi la … căldurică…, iar astăzi explodează dacă îndrăzneşti a-i încadra…
unde merită…