Raymond Khoury – Sanctuarul

Napoli, 1750. În adâncul nopţii, trei bărbaţi înarmaţi cu săbii dau buzna în dormitorul marchizului de Montferrat. Conducătorul lor, Raimondo di Sangro – principe di San Severo – un om de o lăcomie febrilă, îi smulge de la gât medalionul ce simbolizează un şarpe încolăcit care muşcă din propria coadă şi îi porunceşte să-i destăinuie acea taină ştiută numai de el; de fapt, un secret ca un blestem sau o făgăduinţă, o revelaţie şi o misiune care aveau să-i devoreze tot restul vieţii.
Bagdad, 2003. Detaşamente înarmate pătrund în casa hakeemului, o clădire din beton, aflată în cartierul unde, odinioară, copilărise Saddam. Căpitanul Rucker descoperă în subsolul clădirii o închisoare-spital, fără ferestre, în care mulţi muriseră în urma unor experimente de laborator. Iar hakeemul, doctorul, reuşise să fugă, luând cu el secretul uluitor despre experimentele sale, dar lăsând un indiciu scrijelit pe peretele unei celule: simbolul Uroborusului, şarpele care se autodevorează.

Sanctuarul ar putea fi cea mai ambiţioasă operă de ficţiune a anului 2007. Aventură, suspans şi speculaţii despre o conspiraţie care ar putea schimba lumea pentru totdeauna.” Joe Hartlaub

De acelaşi autor

Ultimul templier

Scris de Ilă Citilă

L-au impresionat din şcoala generală Marin Preda şi Mircea Eliade. Avea poemele lui Ginsberg în copii la indigo. Este vicepreşedinte al Asociaţiei Profesioniştilor de Relaţii Publice şi membru al American Association of Political Consultants. Coordonează blogul de cărţi BOOKISEALA.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *