Aldulescu pune faţă în faţă tablouri vag asemănătoare din două lumi complet diferite: un orăşel prăfuit din vestul României în agonia ultimilor ani din dictatura comunistă a lui Ceauşescu şi furtunoasa Vienă din anii ’90. Autorul amestecă într-un ritm spectaculos escroci de nivelul Casei de Cultură din Arad cu clanuri de transfugi kosovari din lagărul de la Treiskirchen, un portar de fotbal din Arad ajuns sa taie stuf în Deltă cu un evazionist vienez în mizerie, spectacole de hip-hop ale copiilor de ausslenderi cu prăjitura cu glazura din cremă de căpşuni, mâncată în decorul roz al cofetăriei Aida din Prater.
Ce poate fi în sufletul unei muncitoare decorată de Ceauşescu, bunica copilului bolnav, a cărei fată fuge în Ungaria furişându-se printr-un lan de porumb? Dar al unei fete care află la 16 ani că îngerul ei este unul al răului? Dar al unei mame care vede cum îngerul care îi poate ţine fiica bolnavă în viaţă este fiul ratat al unei basarabence şi al unui oltean, doi hoţi din supermarketurile Vienei?
Remarcabilă este măiestria cu care autorul desface mecanisme sociale văzute nu de teoreticienii sistemului, ci de omul obişnuit care trebuie să se lupte cu birocraţia, xenofobia şi dispreţul faţă de cinste. Păienjenişul promiscuu al “pilelor şi relaţiilor” din regimul comunist din România. Birocraţia rece a serviciului de emigrări austriac. Meritocraţia politică din comunism. Sistemul medical şi de asigurări sociale din Austria. Agonia comunismului. Copilăria globalizării. Toate, într-o poveste despre viaţa ca o lupta cu îngerul răului.
Radu Aldulescu reuşeşte o operă antologică despre fetele bune şi băieţii răi, în care Mariana, fără a fi Ana Kareninna, iese mereu învinsă.
„Viaţa merge înainte, chiar dacă uneori pare să se întoarcă pe drumuri pe care le-ai mai bătut”
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply