Swann (engl. Swan, cu un singur „n” – lebada, emblema heraldică, alchimică şi wagneriană) traversează dezinvolt vămile care separă şi unesc „lumea” lui burgheză de cea a aristocraţiei, aprig râvnită din perspective diverse, dar convergente, de snobul, de diletantul şi de estetul pe care îi întrupează. Incapabil să se înalte până la „echilibrul spiritual” al aspectelor frumuseţii naturale şi estetice pe care o contemplă, el se pierde cu voluptate în confuzia tragică dintre artă vieţii şi viaţa artei.
Marcel Proust, unul dintre cei mai mari scriitori francezi ai secolului XX, este, asemenea multor creatori, autorul unei singure opere: În căutarea timpului pierdut. O operă totală, unică, inimitabilă. Critica românească a fost la fel de entuziastă ca şi cea europeană, subliniind valoarea estetica şi configuraţia cu totul particulară a marelui roman. În analiza lui Ovid S. Crohmălniceanu, cartea reproduce însăşi alcătuirea complicată a universului, armonia şi distorsiunile sale, dilatarea permanentă pe care el o suferă în timp. Sensibilitatea lui Proust la aceasta multitudine năucitoare de aspecte ale vieţii este enormă, romancierul moştenind prin dubla sa origine o curiozitate şi o nelinişte pe care le-a aliat în mod excepţional cu un gust pentru claritate şi ordine, pentru construcţia solidă arhitecturală..(Cornel Mihai Ionescu)
Leave a Reply