Pâna a lucra în Comertul Exterior nu stiam mare lucru despre „baietii cu ochi albastri” Stiam ca fiecare strada si fiecare bloc are cel putin un „ciripitor”. La blocuri ciripea de obicei cel ce tinea „cartea de imobil”. Câteodata era informator cine nici nu–ti trecea prin gând: domul profesor Panaitescu sau domul doctor Raducanu, sau Parintele Protopop Preacucernicul Victorin de la Sfântul Munte. Stiu ca si unii dintre cei ce vor citi aceste rânduri au scris si ei de câte ori pe saptamâna au vazut–o pe vecina lor Balasa ca vine încarcata ca o albina de la Matache Macelaru. Desi ea nu este „încadrata în câmpul muncii” si Pandele, pârlitu’ de barbat–su, vine acasa aproape în fiecare seara pe trei carari. Se pune fireasca întrebare: De unde are atâtea parale sa bea ca un spart? De când a scapat de la „Canal”, unde a stat numai o juma’ de an, a fost ospatar la un restaurant unde era coleg cu celebrii frati Paunescu, ospatari (adica chelneri) si ei. Este adevarat ca de la Canal a scapat destul de repede si gurile rele spun ca ar fi fost „racolat” (ce–o mai fi si aia?) si acum are si el alte „sarcini”. Si printre noi, cei pititi aici printre frunzele de artar, mai sunt dintre cei „cu sarcini” de pe timpul „Genialului”, care acum sunt patrioti înflacarati, membri importanti cu sarcini prin consiliile parohiale sau „bagatori de strâmbe” atunci când unu’ de buna credinta vrea sa faca o treaba buna pentru obstea noastra dezbinata, buimacita si înca speriata. Tocmai ei sunt cei ce spun soptit la ureche: „Sa stii ca în mod sigur, asta care tot scrie la gazeta a fost colonel la «baieti» ca altfel nu putea fi el director. Pun ramasag pe o lada de bere”. Asta ca sa confirme zicala din batrâni: „Curva ia prajina”.
Leave a Reply