Fraa îşi ridică privirea. Trupuri pavau cărarea ei. Leşuri căzute în luptă. Mirosul morţii o înecă. Sângele curs pictase iarba, iar dincolo, spre Mnemess, nici pic de praf nu se mai ridică în zare, doar moartea. Ţipă, dar nimeni nu avea să o audă. Privi în jur, nimeni nu mai era în viaţă. O ultimă arkudă privi spre ea înainte să-şi dea duhul. Nimeni, nimeni nu scăpase. Doar ea. Ea, ca o adevărată regină, ştiuse să rămână în viaţa până la capăt. Se sfârşise. Jocul demonic se încheiase. Războiul apusese în acelaşi timp cu cercul solar.
De acelaşi autor
Leave a Reply