La început a fost Cuvântul. Fiinţarea cuvântului a fost forma scrisă. Cartea a fost materializarea începutului Universului. Într-un Univers fără glas cartea a fost cea care a povestit lumii întregi istoria acestui enorm spaţiu.
De la începuturile omenirii cartea a fost păstrarea memoriei istoriei. Cartea precedă istoria prin faptul că vorbeşte de ea. Fără carte şi istorie Universul este gol şi imens. Primii scriitori au fost scribii care au pus pe tăbliţe sau papirusuri întâmplări cunoscute şi trăite în acel timp. Istorii şi poveşti care au fost şi vor rămâne uitate fără Cuvânt.
Istoria cărţilor este istoria lumii. Cărţile nu vor putea oferi o imagine de ansamblu pentru că şi ele sunt subiective. Cuvintele sunt filtrate prin mintea autorului. Un rând scris este o imagine subiectivă, un gând subiectiv sau cel puţin o expresie personală. A nega rolul cărţilor în istoria lumii este ca şi cum ai nega rolul oxigenului în viaţa pământească sau rolul sufletului în viaţa transcendentală.
Existenţialismul afirmă viaţa omului pe acest pământ şi istoria lui. Cărţile afirmă viaţa şi trăirile omului. Cărţile sunt supraexistenţiale. Metafizica livrescă este asemănătoare cu actul de credinţă. Omul ia cunoştiinţă de Dumnezeu în varii situaţii, cartea ne face cunoscută viaţa prin rândurile ei.
Naşterea literaturii este naşterea poveştii lumii. Ca orice poveste are ceva mistic şi romanţat, dar adevărul se naşte din iluzia trăită. De fapt ce este adevărul? Sute de minţi s-au sacrificat ani întregi şi nu au aflat răspunsul la această întrebare. Este trăirea umană, revelaţia divină, concepţia noastră despre lucruri? Întrebări care nasc şi răspunsuri. O dialectică a vieţii. Cartea este o omiletică a trăirilor umane, iar poeziile sunt inima şi sufletul omului povestite.
Fără literatură nu ştim că existăm, afirmarea existenţei noastre pământene este prin cărţi. Dacă tăcerea pune stăpânire pe cuvânt atunci moartea îşi face loc printre noi. Renunţarea la cărţi şi literatură este renunţarea la viaţă, refuz existenţial par excellence.
Nu putem codifica, cenzura, uzurpa cartea. Ea va găsi un timp în care îşi va depăna în linişte Ideea. Viaţa noastră este o idee despre pământ, cartea este o afirmare a vieţii noastre. Un univers cognoscibil şi irefutabil.
Unde putem găsi în acest Univers cărţi? Poate există în altă parte a lui, poate nu. Cartea ne strigă în uriaşul gol existenţa în Univers. Moartea literaturii se va produce odată cu sfârşitul lumii pe care o cunoaştem. Moartea cărţilor va confirma spulberarea în atomi şi molecule a civilizaţiei numite Terra.
Trebuie să protejăm cartea pentru a ne proteja viaţa şi moştenirea noastră, o civilizaţie care a produs cultură. Compararea acestui culturi pământene cu altă cultură este de prisos. Cartea a precedat civilizaţia noastră cartea o va încheia.
De Alexandru Cristian
Leave a Reply