Lucian Dan Teodorovici revine la Suceava şi Rădăuţi cu un spectacol-lectură pentru care semnează textul şi regia. Cu acest prilej, Lucian Dan Teodorovici, unul dintre cei mai apreciaţi scriitori din noua generaţie, va vorbi despre volumul său de teatru Unu + unu (+ unu…). Nişte comedii, apărut recent la Editura Cartea Românească, .
Spectacole susţinute de Compania Doitreizeci din Iaşi. Evenimente susţinute de cotidianul Crai nou, Societatea Scriitorilor Bucovineni, Centrul Cultural Bucovina şi Librăriile Alexandria.
Cum arată lumea pentru un sinucigaş cocoţat pe-un stîlp? Mai mică, mai uşor de înţeles, mai plină de umor decît atunci cînd te afli în mijlocul ei. Ce se întîmplă într-un teatru cînd regizorii şi actorii s-au săturat de lipsa de respect a spectatorilor? Răspunsul este destul de sumbru pentru cei din sală, însă spectacolul comic e asigurat. Şi, în fine, care este legătura dintre elefanţii roz, elefanţii galbeni şi oamenii cu care se întîlnesc pe „terenuri” imaginare? E una care ne lasă dezbrăcaţi în public, ridicoli şi totuşi veseli, în tristeţea noastră. Cele trei comedii cuprinse în volum deschid, cu mijloacele absurdului, trei perspective inedite, cuceritoare, asupra unei lumi care, chiar dacă pare imposibilă, e exact lumea noastră.
„Dintotdeauna m-am visat prozator. Şi cam atît. Cîndva, cu destui ani în urmă, spre a exersa dialogurile în folosul cărţilor mele de proză, am scris o piesă de teatru. A fost premiată în cîteva rînduri, a fost pusă în scenă, a avut un succes mai mare decît tot ce scrisesem pînă atunci. Ceea ce nu mi-a dat totuşi idei. Peste alţi cîţiva ani, m-am înscris la Facultatea de Teatru, în primul rînd pentru a-mi îmbunătăţi modul de a construi relaţii între personaje şi a reuşi să vizualizez mai bine spaţiul într-o naraţiune, ceea ce m-ar fi ajutat, fireşte, să scriu mai bine proză. Am sfîrşit prin a mă îndrăgosti de teatru şi a pune în scenă spectacole. Dar nici măcar asta nu mi-a dat ideile peste cap. De-o vreme însă, mă străduiesc să scriu un nou roman. În locul lui, m-am trezit, habar n-am cum, scriind «sfîrşit» la finalul acestui volum. Nu-s perfect lămurit nici acum, mărturisesc, în privinţa relaţiei mele cu teatrul. Dar măcar am intrat, în sfîrşit, la idei.” (Lucian Dan Teodorovici)
Leave a Reply