„Se întâmplă un fenomen neplăcut în societatea noastră. Cei slabi, oameni sau animale, lipsiţi de adăpost şi viaţă îmbelşugată, sunt bătaia de joc a celorlalţi. Câştigurile financiare facile, şmecheriile primează. Dispare umanitatea? Unde mai găsim suflete care să ne aline? În acest context, citesc întâmplător pe net o poveste sfâșietoare, scrisă la persoana întâi a unui pui/copil, căruia îi este omorâtă mama, apoi fraţii, apoi şi el. Îmi dau seama că seamănă în tragism cu basmele noastre, extrem de crude uneori și care nu au întotdeauna cel mai fericit final. Povestea m-a înduioșat, m-a revoltat, m-a trezit. Rar găsești texte contemporane care să te trezească, să îți arate adevărul pur dintr-un anumit unghi, al celui năpăstuit, nevinovat de soartă şi situaţia lui, împins în prăpastie de ceilalţi. Descopăr apoi și alte texte și poezii, semnate Agapi Lucian. Îl întâlnesc pe reţeaua de socializare și îi urmăresc scrierile. Realizez ca nu îl cunosc personal, dar că e una dintre acele persoane rare care, cu înțelepciune adunată din tristeți şi regăsiri, eliberează energiile chinuitoare ale celor care au șansa să citească o poezie sau o povestire scrisă de el. Fără să știu, o forță inimaginabilă ce vine din cuvinte bine rânduite în carte mă face să pătrund în universul realității înconjurătoare din alt punct de vedere, și mă trezesc într-o altă realitate. Veţi vedea şi voi, dragi cititori, cât de neînsemnate sunt lucrurile materiale din viața noastră după care alergăm atât și cât de important e să ai suflet care să zboare liber și neîngrădit de opreliști, pentru tine, pentru cei din jurul tău, pentru cei din viitor.“
Monica Davidescu
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply