Ca o continuare a unor preocupari mai vechi, Livius Ciocârlie publică un jurnal dens, care, fără să mai păstreze întru totul uzanţele genului, aduce o noutate stilistică seducătoare.
Cartea cu fleacuri e poate cel mai atipic volum al scriitorului, o mărturie asupra existenţei cotidiene în care tonul ludic, degajat al unor notaţii e repede temperat de reprize în cel mai pur stil cioranian, cinic şi amar. Literatura inaltă şi micile întâmplări născătoare de perplexitate dintr-un Bucureşti „de adopţie”, impresiile din Occidentul ultracivilizat şi cugetările demistificatoare, autoironice despre vârsta senectuţii îşi găsesc locul în această carte subtilă despre „fleacurile” esenţiale ale vieţii.
De acelaşi autor
Bătrâneţe şi moarte în mileniul trei
Leave a Reply