Premiul Nobel pentru Literatură, 2002
„pentru scrierile care ţin de fragilitatea experienţei umane împotriva barbariei istoriei”
„Nu! – am spus de îndată şi imediat, fără şovăire şi aproape instinctiv, căci a ajuns cu totul firesc ca instinctele noastre să funcţioneze în contra propriilor noastre instincte, ca, aşa zicînd, contrainstinctele sa funcţioneze in locul instinctelor, ba chiar ca atare – o fac pe spiritualul, asta dacă tot acest tot poate trece drept spiritual, adică dacă adevărul gol-goluf, deplorabil poate fi luat drept spiritual, ceva ca o vocbă de duh -, îi povestesc aşadar filozofului ivit în calea mea, dupa ce şi el, şi eu ne-am oprit ca într-o tresărire în padurea de stejari, împuţinată şi pe care o auzeai gîfîind ca de boală, poate de vreo ftizie, sau cum să-i spun: mărturisesc că sunt de-o păcătoasă inocenţă în privinţa copacilor, doar brazii îi recunosc de îndată, după ace, ei da, şi platanii, dat fiind că ei mi-s dragi şi chiar şi azi, chiar şi cu contrainstinctele, recunosc ceea ce iubesc, chiar dacă nu cu acea recunoaştere subită, care te izbeşte în piept şi-ţi face stomacul ghem, electrizantă, gata de salt, cu recunoşterea, ca sa zic aşa, inspirată cu care recunosc ceea ce urăsc.” (…)
De acelaşi autor
Leave a Reply