Jack London a petrecut el însuşi o lună în închisoare, pentru vagabondaj, pe vremea când nu împlinise încă douăzeci de ani. Acolo a cunoscut, pe propria piele, izolarea şi efectele acesteia asupra deţinuţilor, nedreptatea gardienilor, prietenia şi conflictele dintre deţinuţi. Douăzeci de ani mai târziu, London s-a împrietenit cu Ed Morrell, un deţinut din închisoarea de maximă siguranţă San Quentin care îi citise cărţile şi îi scria cu regularitate. Scriitorul a făcut tot ce a putut pentru a obţine eliberarea lui Morrell, care petrecuse ultimii cinci ani singur, închis într-o celula. Când a reuşit să-şi elibereze prietenul, London l-a invitat la ferma lui şi au petrecut împreună nopţi lungi, în timpul cărora scriitorul şi-a hrănit curiozitatea în materie de criminologie, sistemul juridic şi măsurile de penitenţă. Nu după mult timp, a scris ultimul său roman, Temniţa profesorului, în care descrie suferinţele celor închişi în celule strâmte şi neaerisite, aventurile lor din timpuri demult apuse visele care îi ajută să supravieţuiască. Umbra morţii este însă prezentă permenent, ca o eliberare, un drum spre un infern mai primitor decât închisoarea.
De acelaşi autor
Sub constelaţia ultimei şanse. (Colecţia Adevărul)
Leave a Reply