Să se scrie despre ce se află între doi prieteni când tac sau când vorbesc tâmpenii la o masă plină de coji de seminţe şi sticle goale. Să se scrie despre cum animalul de lângă tine, câine, pisică sau ce-o fi el, o să-ţi lingă mâna când vei fi mort. Să se scrie despre tot conturul ăla tenebros dintre clişeele conversaţiilor noastre de formă. Să se scrie că-s comunicări crude, de formă, dar să nu se oftice poetul contrakultural că-s de formă. Să le accepte şi să le zîmbească senin ca un bătrîn maestru kung fu. Să se scrie despre cum şi-ar dori poetul un copil care să recite poezii, care să fie reacţionar, care să ştie să facă demn lucruri împotriva lui. Îmi doresc de când mă ştiu să citesc chestii din astea, uneori le şi găsesc. E uşor să ţi le doreşti. Ionuţ Chiva le scrie. – Costi Rogozanu
Instituţia moartă a poştei (fragment)
Leave a Reply