Volumul Mainimicul pare decupat dintr-o bucurie a măruntului, în care aspiraţiile n-au voie să depăşească un anumit prag, din cauza inadecvării la habitaclu a acestora. Într-o lume sufocată de birocraţie, de legi absurde, de timp nemilos, singura opţiune a celui care trece prin ea este fie hazul de necaz, fie nepăsarea senină în faţa inutilităţii zbaterilor cotidiene (“Domnişoarele aerobice şi profesoara lor strigându-le / să ridice mai sus piciorul stâng / să-şi curbeze mai tare coloanele // Acolo, în pivniţă / se pregătesc toate să ajungă foarte flexibile / pentru minunea aceea / când vor cădea din cer” – În pivniţă, p.9). Metafizicul nu mai e aici privit ca recompensă pentru puritatea unui traseu corect, ci mai degrabă ca ultimă frontieră a speranţei într-un ceva ce trece dincolo de ghişeul unde-ţi plăteşti dările (“Stau doar la masa mea şi beau suc / şi mă gândesc mă gândesc mă gândesc mă gândesc – doar la datorii / şi-mi cântă îngerul “Unde te duci? unde mă duc? şi când şi când şi când vom fi iarăşi vii?!” – Cântec de petrecere, p.12). ( Dan Liviu Boeriu)
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply