„Imaginea pe care ne-o facem despre noi înşine este mincinoasă, valoarea pe care o atribuim realizărilor noastre este discutabilă, actele pe care ni le-a dictat conştiinţa au alt sens decât cel intenţionat. Tot ceea ce facem, tot ceea ce ştim sau credem este interpretabil, iar autointerpretările sunt a priori eronate. Altfel spus, chiar dacă ne înarmăm cu chei care funcţionează, nu înseamnă că avem cu adevărat acces la ceea ce căutăm. Încercăm să ne punem de acord viaţa cu principiile, acţionăm aşa cum ne dictează conştiinţa şi ne asumăm răspunderea pentru actele noastre, dar ne aflăm în sfera malentendu-ului. Ce fel de valabilitate să concedem atunci unei biografii? Ar trebui mai curând să spunem că, în condiţiile descrise de Cioran, biografia rămâne fără obiect. Cum să identifici contururile şi coordonatele unei vieţi, plecând de la premisa că ea este istoria unui individ care nu ştie ce face când face ceva, nu ştie ce vrea de fapt, când vrea ceva, pe care nu-l poţi înţelege decât greşit, drept care vei produce nişte pseudointerpretări, care vor fi prost înţelese de destinatarii lor etc. etc.? Falimentul biografiei ca gen tradiţional trădează un impas mai adânc, şi anume criza biograficului ca atare. Categoria însăşi se află în programul cioranian de demolări. Ce e de făcut?“ (Ilina GREGORI)
Leave a Reply