Poezia lui Grigore Şoitu, oricât de dificil ar fi de acceptat de către obişnuiţii (să zicem) rafinamentelor stilistice, este o poezie a prezentului, deloc comodă, deloc comod. (Xenia Karo)
Experimentul nu fuge de substanţă, ci şi-o asumă. Verva din Poeme de stânga – inclusiv compoziţională – nu se dispensează de melancolie, ci, într-o manieră inedită, şi-o integrează. E, poate, nota cea mai personală a poetului, iar această modalitate dea fi melancolic cu vervă, cu fantezie şi chiar cu iscusinţă îi deschide poezia deopotrivă spre confesiunea autentică şi spre neastâmpărul experimental. (Al. Cistelecan)
Cu o bravadă de muşchetar, firească pentru un marţoliu tomitan, Şoitu „exasperează“ toate modurile (şi modulele) poetice, tentând şi el să sucească gâtul definitiv tuturor formelor retorice. (Marin Mincu)
Leave a Reply