O analiză atentă a efectelor pe care le au de obicei măsurile de politică economică va arăta că prin măsurile luate guvernele modifică întotdeauna şi termenii repartizării bunurilor produse. Spre exemplu, dacă guvernul unei ţări oarecare adoptă la un moment dat un buget deficitar, el modifică de fapt raportul dintre veniturile destinate consumului prezent şi cele destinate consumului de mâine. Altfel spus, măreşte, în mod justificat sau nejustificat, consumul prezent pe seama unui consum mai mic în viitor. Numai dacă acest deficit ar avea un caracter permanent şi ar fi mereu de acelaşi grad, numai atunci nu ar fi afectat consumul de mâine sau consumul generaţiilor viitoare. Un alt exemplu: dacă un guvern acceptă sau, mai bine zis, provoacă el însuşi un anumit grad de inflaţie, superior creşterii salariilor nominale, automat este afectată puterea de cumpărare a celor cu venituri fixe, bineînţeles în avantajul celorlalţi; când scade puterea de cumpărare a leului se ia de la toţi ca să se dea mai mult celor care au obţinut majorarea salariilor. Încă un exemplu: dacă guvernul unei ţări limitează preţurile de vânzare ale unor produse obţinute în condiţii de monopol, el limitează totodată veniturile firmelor respective în avantajul celor care le cumpără produsele. Se poate demonstra la fel că dacă guvernul adoptă o serie de măsuri cu privire la politica fiscală, la cea vamală etc., etc., etc. el antrenează de fiecare dată schimbări mai mari sau mai mici în legătură cu repartizarea bunurilor între cetăţeni.
De acelaşi autor
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply