Gabriela Mistral (n.7 aprilie 1889, Vicuna, Chile – d. 10 ianuarie 1957, New York) este pseudonimul Lucila de María del Perpetuo Socorro Godoy Alcayaga, poetă din Chile, premiată cu Premiul Nobel pentru literatură în anul 1945.
Lucila se naşte într-o familie foarte săracă în orăşelul Vicuña, petrecându-şi copilăria la ţară (tatăl ei şi-a abandonat familia când ea avea vârsta de 3 ani) şi absolvind tot aici şcoala normală, după care, la vârsta de 15 ani, funcţionează ca învăţătoare rurală. Până în 1919 lucrează ca profesoară în diferite şcoli elementare şi licee din Chile.
În anul 1921 devine directoare a liceului de fete din Santiago de Chile, urmând ca în 1922 să fie invitată de guvernul mexican să sprijine reforma învăţământului din Mexic, iniţiată de José Vasconcelos. În Mexic scrie un ciclu de poeme pentru copii, care ajung curând celebre în întreaga Americă Latină.
În acelaşi an călătoreşte în SUA. După 1926 ocupă diferite funcţii care o ţin departe de patrie: reprezentantă a ţării sale la institutul de cooperare de pe lângă Liga Naţiunilor (până în 1934), consul în Brazilia, Italia, Spania, Portugalia, SUA (în Los Angeles).
Bolnavă de cancer şi celibatară, Gabriela Mistral moare la 67 de ani, în 1957, în Statele Unite ale Americii. Trupul neînsufleţit i-a fost adus în ţară, unde i s-au organizat funeralii naţionale.
În memoria ei a fost creat Premiul „Gabriela Mistral”, în anul 1979
Gabriela Mistral se afirmă ca poetă în 1914, când câştigă marele premiu la jocurile florale din Santiago de Chile, iar poeziile sale sunt remarcate de personalităţile literaturii sud-americane ale acelui moment: Rubén Darío, Amado Nervo, Leopoldo Lugones.
Pseudonimul ei este inspirat de la numele scriitorului francez Frédéric Mistral. Marcată de sinuciderea iubitului ei, Romelio Ureta, îşi intitulează primul volum de versuri Sonetele morţii.
Călătoreşte în Statele Unite ale Americii, unde publică primul volum de poezii, (Dezolare, New York, 1922), care-i deschide drumul spre recunoaştere universală. În 1945 primeşte Premiul Nobel pentru literatură.
Motivaţia Juriului Nobel
„… pentru poezia ei, care, inspirată de emoţii puternice, i-a transformat numele într-un simbol al celor mai pure aspiraţii ale întregii lumi latino-americane„
Leave a Reply