O noapte liniștită urmată de un infern. O zi calmă urmată de un raid. La zece luni, numărul perfecțiunii, al cercului, Parisul este sub gloanțe. Teroare este cuvântul Parisului. Metaforele lui Paul Éluard nu pot vorbi despre dorința Parisului de liniște. Dar cineva dorește să semene frică și să renască misterele întunecate ale Parisului.
Orice atac terorist are un scop precis, un scop greu de clarificat. Poate fi dorința de răzbunare, de afirmare, de strigare a unei cerințe. În spatele oricărui atac terorist stă o dorință. Dorința este un sentiment propriu ființei umane. O senzualitate ce se naște din teama de moarte. Teroriștilor le este frică de moarte. Moartea idealurilor lor ce nu au loc într-o lume a păcii. De aceea seamănă moarte.
Ceea ce vor semăna vor culege. Au semănat moarte vor culege moarte. Este înfiorător să ataci un necunoscut fără un mijloc de apărare. Președintele Franței a spus că este un act de barbarie… Aș adăuga și cuvântul mârșăvie. Este josnic să îți atingi scopurile ucigând oameni la întâmplare.
Difuzia terorismul este rezultatul toleranței legii față de anumite devieri ale societății. Armele ar trebui interzise particularilor, știu că este o utopie, legea ar trebui aplicată dur și nemilos, altă utopie. Huntington a prevăzut genial aceast conflict. Un conflict al idealurilor, al civilizațiilor în care mila este închisă în cutia Pandorei iar frica, teama, moartea sunt eliberate.
Citește mai departe AICI
Leave a Reply