Lumea a păşit într-o stare de neînţeles. Schimbare sau transfomare? Evoluţia civilizaţiei globale a ajuns într-un stadiu incert. Istoria a demonstrat că după o perioadă de convulsii se produce o schimbare radicală. Lumea pe care o ştim s-a transformat de multe ori pe parcursul acestui sinuos drum denumit Istorie.
Secolul XX este poate cel mai crud secol din istorie; două războaie mondiale, hecatombe demografice, cataclisme, apariţia unor arme cu o mare putere de distrugere. Bilanţul acestui secol este negativ. Religia şi miturile s-au estompat în faţa avântului tehnologiei. Revoluţia tehnologică este cea mai dramatică transformare din istoria umanităţii. Omul a fost înlocuit de maşină şi de computer. Desacralizarea omului este glorificarea tehnologiilor.
Lumea aşa cum o ştim în prezent este hilară şi greu de neînţeles. Crize politico-economice, revolte, absenţa religiei, un umanism decăzut, literatură decadentă, producţie cinematografică violentă. Gustul pentru spectacol este suprema valoarea a omului modern. Un spectacol trist, absurd şi grotesc. Globalizarea a fost primită ca o salvare dar rădăcinile ei nu sunt udate cu apa unei civilizaţii solide. Eşecul acestui fenomen este confimarea neputinţei de a construi ceva durabil fără a avea un crez anume. Tot ce a fost făurit în istorie a fost făurit pe baza unui crez solid, a unei credinţe nestrămutate în Ceva. Omul modern nu mai crede decât în ştiinţă şi în el. Ştiinţa este prea exactă ca să poţi făuri ceva iar omul prea nevolnic pentru a făuri ceva cu propriile sale forţe.
Modernitatea este un concept care defineşte o stare de fapt. Istoria a ajuns într-un punct unic, tehnologia este superioară omului. Observăm că tehnologia este mai puternică în mintea omului decât Dumnezeu. Acest lucru este o absurditate logică şi filosofică. Nu se poate ca un lucru făcut de mâna omului să fie mai puternic decât Dumnezeu care l-a creat pe om. Fractură logică sau rea voinţă…? Tehnologia este un auxiliar necesar omului nu un templu în care omul stă nemişcat şi priveşte cu veneraţie spre altarul electronic.
A fi modern înseamnă a te adapta la viitorul lumii. Viitorul lumii este tehnologia informaţiei dar şi viitorul unor noi concepte despre viaţă, societate. Apariţia tehnolatriei este pericolul care pândeşte civilzaţia noastră. Superioritatea tehnolatriei în faţa religiei este un semn că sfârşitul civilizaţiei pe care o cunoaştem este aproape.
Sfârşitul unei civilizaţii nu înseamnă sfârşitul lumii. Civilizaţia babiloniană s-a stins în urmă cu aproape 3 milenii, lumea există în continuare. Civilizaţia global- religioasă se va stinge şi o nouă societate va apărea cea post-religioasă sau post-creştină. O omenire în care religia va dispărea din istorie este o metamorfoză paradigmatică cutremurătoare şi definitivă. Omul va deveni un semizeu tehnologic. Când omul va atinge acest stagiu el nu va mai fi om.
Colapsul, sfârşitul modernităţii este sfârşitul civilizaţiei globale aşa cum o ştim în prezent, o lume în care religia are un loc fundamental . Amurgul nietzschean al idolilor este aproape… Din ce în ce mai mulţi oameni văd în religia un simbol nu un adevăr a priori al omenirii. Modernitatea prin mijloacele ei tehnice a răspândit religia peste tot în lume. Tot în această modernitate se află germenul morţii religie, exacerbarea eului sau individualismul hipertrofiat. Orgoliul omului a crescut odată cu realităţile tehnice. Omul modern poate într-o oră să călătorească în toată lumea. Omul modern nu călătoreşte îşi imaginează doar. Cunoaşterea lumii virtuale este un atribut al unui însingurat prin excelenţă. Izolarea în tehnologie este moartea calităţii celei mai distinctive a omului, trăirea colectivă. Omul trăieşte într-o colectivitate. Izolarea sa produce insule tehnologice fără sentimente şi simţuri. Aceste insule nu mai sunt oameni sunt maşinării cu durată determinată de existenţă, sunt mamifere robotizate.
Modernitatea a început cu conştientizarea omului şi a individualismului său şi va sfârşi cu exacerbarea acestui individualism. Este normal să fi conştient de valorea ta intrinsecă şi extrinsecă dar este absurd să crezi că eşti mai presus de o colectivitate, de univers, de Dumnezeu şi de legi imuabile şi eterne. Durata vieţii omului este un fir de nisip în clepsidra Universului.
Spectacolul trist al acestei modernităţii nu are sfârşit. Nici nu îl putem întrezări. Mersul istoriei nu poate scrutat de nimeni. Omul este în faţa unor decizii capitale. Pentru prima oară imperiile nu mai hotărăsc soarta omenirii ci omul.
Tehnolatria este revolta împotriva sacrului şi moartea sufletului. Omul are suflet şi sentimente. Tehnologia are doar sclipiri virtuale de geniu. Desacralizarea este imprimarea tehnologiei în mintea şi inima omului.
Lumea aşa cum o ştim va apune să sperăm că Omul nu va apune cu ea.
Alexandru Cristian
Leave a Reply