Mihai Eminescu – Poezii

Există un Eminescu al manualelor şcolare, cu Ce-ţi doresc eu ţie…, Călin, Revedere, Sara pe deal, Luceafărul ş.a.m.d.  Există unul romanţios, pentru feminitatea dăruitor-despletită, în aşteptarea Zburătorului, care cântă Pe lângă plopii fără soţ şi Somnoroase păsărele cu vocea tandru răguşită a Vetei din O noapte furtunoasă.  Un Eminescu al basarabenilor – Doina – care aduce lacrimi şi dor de răzbunare „de la Nistru pân’la Tisa”, un altul al ardelenilor (Geniu pustiu), blăjenilor („te salut, Romă mică !”), orădenilor lui Iosif Vulcan, ca şi, mai ales, al bucovinenilor şcoliţi în tradiţia lui Aron Pumnul.  Există un Eminescu al iniţiaţilor, rafinaţilor, comparatiştilor şi variantiştilor, al tematismului şi istoriei motivelor, al structuralismului şi psihanalizei, al celor care adună în esenţa eminescianităţii firele marelui lirism dintotdeauna şi de pretutindeni, de la comorile sanskrite, Pindar, Shakespeare şi Dante, la romantismul de Jena, Hugo, „les poéts maudits”, Lermontov etc., după cum există un Eminescu al liceenilor acneici, care hohotesc pronunţând deocheat „Kamadeva, zeul indic” şi descoperă cu ludică excitare cutare pasaje sexuale printre variantele prozei eminesciene, sau texte precum Antropomorfism, pe care le contrapun cu ludică obraznicie eroticii hyperionice.  Există apoi un Eminescu al studenţilor filologi, dar şi al celor de la actorie, un „altul” al filosofilor hipnotizaţi de Constantin Noica, de traducerile kantiene ale poetului şi pasionaţi să găsească încă un nucleu schopenhauerian în poemele acestuia. Un Eminescu al indianiştilor şi germaniştilor, al sursologilor, al preoţimii putnene (şi nu numai), al antisemiţilor cu A. C. Cuza şi Nicolae Roşu în frunte, unul strict didactic, al profesorimii care caută cu precădere eticul, exemplaritatea morală, în dauna examenului estetic, un Eminescu folosit propagandistic de protocronismul şi „dacismul voievodal” al ceauşismului, dar şi unul exaltat de oamenii ştiinţelor exacte, fericiţi de apetitul eminescian faţă de fizică, matematică, astrologie Order Poezii Preţ @ RON15,00 Qty: Adauga in cosul de...

Vasile Ciuchi – Patologia inflamatorie cronică a urechii medii. Sechele postotitice

Intenţia care a stat la baza acestei lucrări a fost aceea de a schimba concepţia şi modalitatea de până acum în tratarea afecţiunilor otice şi de a alinia literatura şi practica românească de specialitate la cea internaţională, oferind o monografie nouă, care să clarifice unele capitole ale patologiei inflamatorii cronice a urechii medii şi sechelelor acesteia. Materialul conţinut permite aprofundarea înţelegerii aspectelor clinice şi practice, el fiind rodul experienţei a peste 34 de ani ai autorului în domeniul chirurgiei otologice, şi cuprinde schiţe şi imagini otoscopice din cazuistica proprie pentru exemplificarea fiecărei afecţiuni prezentate. Dinamica dezvoltării specialităţii va face probabil ca această lucrare să necesite actualizări pestecca 10 ani. Order Patologia inflamatorie cronică a urechii medii. Sechele postotitice Preţ @ RON65,00 Qty: Adauga in cosul de...

Jura Cristian – 14 prelegeri de Drept Internaţional Public

Obiectivul principal al Procesului de la Bologna este acela de a crea un Spaţiu European al Învăţământului Superior (European Higher Education Area), bazat pe cooperare internaţională şi schimburi academice, un spaţiu european atractiv atât pentru studenţii şi profesorii europeni, cât şi pentru studenţi şi profesori de oriunde din lume. Cele trei priorităţi ale procesului de la Bologna se concentrează asupra următoarelor aspecte: • structura studiilor superioare în trei cicluri (licenţă, masterat, doctorat), • asigurarea calităţii în învăţământul superior şi • recunoaşterea calificărilor şi a perioadelor de studii. Order 14 prelegeri de Drept Internaţional Public Preţ @ RON60,00 Qty: Adauga in cosul de...

Virginia Woolf – Orlando

Întruchipare ficţională a poetei Vita Sackville-West, prietenă apropiată a Virginiei Woolf, Orlando e un tânăr nobil de la Curtea reginei Elisabeta care, în mod miraculos, reuşeşte să traverseze mai multe secole, fără să îmbătrânească, dar schimbându-şi sexualitatea. Dacă în timpul Marelui Îngheţ din anul 1608 Orlando se îndrăgosteşte iremediabil de Saşa, o prinţesă rusoaică ce însoţeşte o delegaţie a ambasadei ruse la Londra, doar pentru a simţi gustul amar al deziluziei amoroase, într-o viitoare ipostază feminină va experimenta din plin constrângerile vieţii unei femei în secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea, dar şi în primul sfert al secolului XX, când însă teoriile feministe încep să câştige teren. Pe parcursul multiplelor sale metamorfoze, constanta va rămâne căutarea acerbă a frumosului, în artă, literatură sau natură, dar şi a sensului creaţiei, tonul meditativ fiind mereu dublat de ironie şi umor. Ajuns în secolul XX, în perioada interbelică, Orlando se căsătoreşte cu Marmaduke Bonthrop Shelmerdine, un căpitan de vas, şi îşi publică poemul Stejarul, scris de-a lungul secolelor de peregrinări prin istorie. Order Orlando Preţ @ RON32,00 Qty: Adauga in cosul de...

Liviu Rebreanu – Pădurea spânzuraţilor

Avem în Pădurea spânzuraţilor unul dintre acele romane care s-au impus nu doar printr-o temă majoră, dar şi prin încercarea de a schimba formula literară. E. Lovinescu prevăzuse că romanul modern se va îndrepta spre viaţa urbană, după ce fusese dominat de interesul pentru sat, şi spre psihologie, după ce socialul prevalase. Paradoxul face ca tocmai scriitorii ardeleni, majoritatea, fii de preoţi, de învăţători sau de notari de la ţară, să fi fost aceia care să „importe” în România tematica rurală. Nu scrisese, în definitiv, Rebreanu însuşi Ion? În Pădurea spânzuraţilor el face pasul spre urban şi psihologic. Mai exact, o jumătate de pas, poate totuşi cea mai importantă. Al doilea roman al lui Rebreanu este unul de tranziţie, între două vârste ale genului. Liviu Rebreanu nu e doar un martor al celei mai radicale prefaceri din istoria romanului românesc, dar un actor important. Între Ion şi Patul lui Procust romanul românesc îşi schimbă înfăţişarea, comportamentul şi stilul de viaţă. Pădurea spânzuraţilor reprezintă o treaptă. Niciun alt roman al vremii nu ne ajută în egală măsură să înţelegem această...