John Cheever – Povestiri. Integrala prozei scurte

Scrise în acelaşi stil ironic, care îmblânzeşte tonurile sumbre ale unei lumi marcate de război, povestirile lui John Cheever împletesc, în mod deliberat, destinele aceloraşi personaje – ca într-o mare familie a New Yorkului de la mijlocul secolului XX – angajate în relaţii amoroase sau afaceri eşuate, încercând să facă faţă sno­bis­mului suburbiilor de lux, crizei individualităţii într-un spaţiu dominat de rutină şi convenţionalism sau sentimentului dezrădăcinării, resimţit, în mod deloc întâmplător, în decorul oraşelor cu cel mai pronunţat caracter turistic. Umorul pare să fi rămas singurul aliat în obsesiva căutare a unei ordini fireşti a vieţii, în ciuda absurdului şi sărăciei vieţii...

Mihai Sorin Rădulescu – În căutarea unor istorii uitate. Familii româneşti şi peripluri apusene

Cartea În căutarea unor istorii uitate. Familii româneşti şi peripluri apusene reprezintă o incursiune în istoria şi genealogia unor familii româneşti din trecut. Mihai Sorin Rădulescu a mers, de asemenea, pe urmele unora dintre ele în Occident, căutând şi depistând unele prezenţe româneşti puţin sau deloc cunoscute. Născut în 1966 la Bucureşti. Licenţiat al Facultăţii de Istorie din Bucureşti (1991). Diploma de Studii Aprofundate (1992) şi Doctorat în Istorie (1995), ambele obţinute la „Institut National des Langues et Civilisations Orientales” (INALCO) din Paris. Cercetător la Institutul de Istorie „N. Iorga” (1991-1996), profesor la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. Alte cărţi publicate: Elita liberală românească 1866-1900 (1998; teză de doctorat); Genealogii (1999); Genealogia românească. Istoric şi bibliografie (2000); Memorie şi strămoşi (2002) şi Cu gândul la lumea de altadată (2005). Coautor la două manuale de istorie de liceu. A îngrijit, în colaborare şi singur, trei volume: Emanoil Hagi-Mosco, Bucureşti. Amintirile unui oraş (1995); Timpul istoriei. Profesorului Dinu C. Giurescu (1998); Vasile Panopol, Pe uliţele Iaşului (2000). A publicat numeroase studii şi articole la periodice ştiinţifice din ţară şi străinătate, precum şi în presa culturală. De asemenea, a participat la multe manifestări ştiinţifice peste...

Kebra Nagast – Biblia Regilor Etiopiei

Volumul Biblia Regilor Etiopiei conţine o traducere completă a faimoasei lucrări etiopiene Kebra Nagast, adică Gloria regilor (Etiopiei). Lucrarea aceasta a fost la mare cinste în Abisinia timp de câteva secole, iar în toată ţara a fost, şi încă mai este, venerată de oameni ca deţinând dovada finală a descendenţei lor din patriarhii evrei şi a înrudirii regilor lor, pe linia lui Solomon, cu Hristos, Fiul Domnului. Importanţa cărţii, atât pentru regii, cât şi pentru poporul din Abisinia, este înfăţişată cu claritate de scrisoarea Regelui Ioan al Etiopiei către răposatul Lord Granville în august 1872. Regele spune: «Există o carte numită Kivera Negust care conţine Legea întregii Etiopii, iar numele Shum-ilor (adică ale Şefilor), ale Bisericilor şi ale Provinciilor sunt în cartea aceasta. Te rog să afli cine are cartea şi să mi-o trimiţi, pentru că în ţara mea poporul nu se va supune ordinelor mele fără ea.» Kebra Nagast este o mare depozitară de legende şi tradiţii, unele istorice şi unele având un caracter pur folcloric, derivate din Vechiul Testament şi din scrierile târzii rabinice, precum şi din izvoare egiptene (atât păgâne, cât şi creştine), arabe şi etiopiene. Nu ştim nimic despre istoria timpurie a compilaţiei, a alcătuitorului ei şi a editorilor ulteriori, dar principala bază a celei mai vechi forme a ei au fost tradiţiile curente în Siria, Palestina, Arabia şi Egipt din timpul primelor patru secole ale erei creştine. Cântărind cu grijă tot ce a fost scris de Dillmann, Trump, Zotenberg, Wright şi Bezold şi luând în considerare probabilităţile conţinutului, nu vom greşi foarte tare dacă vom atribui compunerea celei mai timpurii forme din Kebra Nagast secolului 6 d.Hr.” Order Kebra Nagast – Biblia Regilor Etiopiei Preţ @ RON46,00 Qty: Adauga in cosul de...

Bravo tanti Ica! Trăieşte-ţi viaţa!

Pe tanti Ica, cumnata lui Cioran, n-a mai căutat-o nimeni din mileniul trecut să o întrebe cum îşi mai duce zilele. S-ar fi dus pe lumea cealaltă fără ca cineva să-i mai poarte de grijă, dacă n-ar fi scos la licitaţie operele din perioada de creaţie românească a lui Emil Cioran. Sigur că poate fi acuzată pentru procedură, dar nu pentru că vrea să câştige un ban. Trăim vremurile liberale pe care ni le-am dorit cu toţii. Ce nu e ilegal, e legal. Ilieşiu acuză că la Paris se vând ilegal obiecte din arhiva Cioran În zadar Gabriel Liiceanu a acuzat-o că minte. În jurul oricăror licitaţii există o oarecare discreţie. Poate, tanti Ica, are o singură vină: că nu s-a adresat mai întâi autorităţilor româneşti să întrebe dacă îşi doresc să achiziţioneze aceste obiecte din patrimoniul familiei. Dar, după cum le cunoaştem năravurile, nici n-ar fi avut la ce uşi să bată. Ale lui Kelemen Hunor? Ale lui Gabriel Liiceanu? Ale lui Horia Roman Patapievici? Dacă intelectualii de marcă ai României aveau atâta drag de patrimoniul cultural românesc, de ce nu au tras semnalele de alarmă, de ce nu şi-au deferecat conturile pentru a cumpăra obiectele? Lăudabil este gestul TVR, cu toate că nu e treaba Consiliului său de Administraţie, de a participa la licitaţia pariziană. Dar chiar, aşa, nu s-au găsit o sută de mii de euro pentru materialele de lucru ale filozofului din perioada sfintei sale tinereţi? Nu e treaba lui Gigi Becali să cumpere. Nici nu ar şti pe ce dă banii. Dar statul român, plătit cu impozite grase, autorităţile culturale care au pus taxe şi pe ramele de tablouri, nu-şi puteau rupe de la gură? Trebuie ca tanti Ica să moară de foame într-o democraţie liberală, cu bunurile din proprietatea familiei, sub pernă? Să fim serioşi. Femeia a vândut din ce îi aparţine de...

Ilieşiu acuză că la Paris se vând ilegal obiecte din arhiva Cioran

Cunoscutul contestatar Sorin Ilieşiu, regizor care a produs împreună cu Gabriel Liiceanu, filmul Apocalipsa după Cioran, acuză decizia unei case de licitaţie de a scoate la vânzare obiecte din arhiva Cioran. Cineastul cere, printr-o scrisoare ministrului de externe, Teodor Baconschi, să intervină  la acţiunea pregătită de Casa Binoche şi Giquello, la hotelul Drouot Richelieu din Paris, astăzi 7 aprilie. Sorin Ilieşiu afirmă că în urmă cu aproape 15 ani, fratele lui Emil Cioran, Aurel Cioran, i-ar fi pus la dispoziţie mai multe documente din arhiva personală pentru a fi fotografiate şi filmate. Fiind întrebat de către Ilieşiu ce va face cu acestea după moartea sa, fratele celebrului scriitor francez de origine română a spus că le va dona Muzeului Astra din Sibiu, conform dorinţelor fratelui său. La ora actuală, acestea sunt în posesia unor oameni fără legatar testamentar, susţine Ilieşiu.  Gabriel Liiceanu, autorul care le-a folosit prin anii 90 pentru Itinerariile unei vieţi, carte apărută sub semnătura sa, afirmă că Ica Cioran, cumnata marelui filozof le comercializează. „Vă solicit imperativ să faceţi toate demersurile legale – direct sau prin intermediul ambasadorului României în Franţa, dl Bogdan Mazuru – pentru a opri vânzarea, parţial ilegală, a respectivelor obiecte care aparţin patrimoniului cultural al României”, scrie Sorin Ilieşiu, în scrisoarea de protest adresată ministrului culturii. Sorin Ilişeiu  a ataşat doar câteva dintre fotocopiile – realizate de el în 1994 – ale unor obiecte care ar putea fi vândute azi la licitaţia din Paris, practic cele mai importante din cele menţionate de comunicatul Mediafax: „diploma de bacalaureat datată 5 octombrie 1928, diploma de licenţă în filosofie şi litere, datată 23 iunie 1932, un carnet de student emis în Germania pentru anul şcolar 1933-1934 cu fotografie şi semnătură, mai multe cărţi de identitate emise de autorităţile germane, un paşaport, eliberat la 15 septembrie 1934, un carnet de student emis în Franţa, abonamente de...