Posted by
Ilă Citilă on Feb 3, 2011 in
Articole |
0 comments
Viaţa lui Kostas Venetis. O lansare de carte la care să apară personajul în carne şi oase? Asta mai rar. S-a întâmplat ca miercuri, 2 februarie, lui Kostas Venetis să nu-i dea pace liniştea eternităţii şi să vină pe din dos, printre rafturi.După ce-l credeam înmormântat sub o lespede dintr-un cimitir berlinez, acolo unde cu şapte ani de zile în urmă îl găsise distinsa poetă Nora Iuga. Dacă Radu Aldulescu şi Dragoş Butuzea au vorbit despre antieroul atât de bine construit de Octavian Soviany, Nora Iuga, după ce l-a lăudat pe „cel mai autentic scriitor român al zilelor noastre”, a spus povestea descoperirii personajului şi ce a urmat. Plimbându-se prin Berlin, fără a coborî din Autobuzul cu cocoşaţi, mergând pe jos, o piatră funerară i-a stârnit interesul. Era al unui bărbat cu acest nume, cu cinci ani mai tânăr decât ea. „De la început mi l-am imaginat. Solid. Puţin chel, cu burtă şi ochi apropiaţi, aşa ca la oamenii inteligenţi,” a explicat cu şarm şi voce guturală poeta şi traducătoarea de limbă germană. „Ştiind că mintea mea de bigudăreasă nu-l putea creea aşa cum merita, i l-am livrat prietenului meu, dom’ profesor”. Cu şase luni înainte de apariţia volumului, o prietenă bună de-a ei a mers în cimitir şi nu a mai găsit crucea grecului. A terminat povestea. I-a citit lui Kostas chiar o scrisoare. După câteva minute, personajul şi-a făcut intrarea în librărie în carne şi oase (foto). Scrisoarea Norei Iuga lui Kostas Venetis În sală, am remarcat foarte muţi tineri. Stoian G. Bogdan, Andrei Ruse şi ei cu volume mai noi sau mai vechi. Moderatorul serii a fost Bianca Burța-Cernat. Kostas a fost dus la o băută la Pescarul, peste drum. Trecerea lui printre fiinţele vii a fost vremelnică, imaginea sa din carte sperăm va dăinui for...
