Socializare, dar cu ce preţ?

Românii, se ştie din sondaje, sunt mari consumatori de televiziune. Mai ales de divertisment. Mai nou, peste două milioane sunt conectaţi pe reţeaua de socializare Facebook. “Nu eşti pe fb nu existi ”, îmi zicea  mai demult , Sorin Bogdan, un alt timişorean aciuiat la Bucureşti, asemenea mie. Nu voi discuta motivul pentru care concetăţenii noştri pierd aproape două ore pe zi uitându-se la tembeliziune, unde se provoacă cele mai gregare simţăminte umane. Nici de ce m-am prins greu cine e Guţă. ( Dan Negru, un alt timişorean devenit mare vedetă tv, îmi spunea că dacă ar accepta Guţă să vină la el în emisiune ar face rating de 6-7 puncte. În zadar vă mărturisesc că nu ştiam cine era acel personaj de mare audienţă) Într-un dialog recent cu Andrei Codrescu, intelectualul sibian, profesor în SUA, fiind supărat nevoie mare pe instrumentul de socializare al lui Mark Zuckerberg, facebook,  a comparat această reţea cu o prăvălie Madame Bovary: “te reflectează prin alţii cum vrei să fii, nu cum eşti. Fiindcă această fisură dintre ideal şi real e condiţia burgheză par excellence, situl e o prăvălie unde ţi se fură timpul real şi ţi se dă în schimb o iluzie. E kitsch toată chestia”. Din psihologie se ştie de nevoia confirmării. Orice fiinţă nesigură se simte mai puternică dacă ceea ce crede, simte şi vede este în acord cu dispoziţia nu numai de acceptare a celorlalţi, ci şi de susţinere a argumentelor, fiinţa devenind socială (Chiar dacă relaţia este virtuală.) Prin recunoaşterea personalităţii, satisfacţia impinge la acţiune în sensul eliminării disonanţei. Adică, pentru moment sugestia inhibă receptorii fricii şi dă avânt expresiilor libere, fără ca şi cugetul să aibă vreo influenţă. Socializarea de net e ca o beţie cu prietenii unde te simţi în formă doar dacă ceilalţi îţi susţin opiniile. După trecerea stării de beatitudine, realitatea pare şi mai...

Graham Lee – Coaching pentru lideri. De la dezvoltarea personală la performanţa organizaţională

Coachingul pentru lideri urmăreşte să-i ajute pe managerii de la toate nivelurile să se înţeleagă pe ei înşişi mai bine, să-şi înfrunte deschis obstacolele şi motivele de preocupare, să-şi ocrotească ambiţiile şi aspiraţiile şi, până la urmî, să-ţi elibereze şi să-şi canalizeze creativitatea în direcţia obiectivelor organizaţionale. Managerii sunt sprijiniţi să se schimbe, să-şi atace mentalităţile care îi limitează şi să-şi fructifice potenţialul. Order Coaching pentru lideri. De la dezvoltarea personală la performanţa organizaţională Preţ @ RON35,00 Qty: Adauga in cosul de...

Paul Auster – Cartea iluziilor

Într-o scriitură elegantă şi sigură pe sine, autorul ne oferă istoria lui David Zimmer, profesor universitar şi traducător, pe care moartea soţiei şi fiilor săi într-un accident de avion îl aruncă într-un abis de disperare şi auto-compătimire. Dupa tragicul eveniment, viaţa sa devine o rutină distructivă de alcool, zile cu ritualuri fetisizante printre lucrurile celor dispăruţi şi nopţi de privit absent la televizor. Până într-o seară, când nimereşte peste un program despre maeştrii cinematografiei mute şi o secvenţă reuşeşte să-i smulgă primul râset de luni de zile. Această salvatoare întâmplare îi prilejuieşte personajului principal o incursiune în lumea fascinantă a acestui gen de film şi a unuia din cei mai talentaţi practicanţi ai săi, Hector Mann, dispărut misterios în plină carieră. Întilnirea dintre cei doi este plasată sub acelaşi semn al suferinţei şi modalităţilor în care aceasta poate fi îndurată şi depăşită. Ambele poveşti ne parvin „de dincolo de mormânt”, „Memoriile” lui Chateaubriand funcţionând perfect ca veşmânt intertextual menit să scoată în evidenţă faptul că artistul, de orice fel, continuă să trăiască prin opera sa şi dincolo de moarte. Paul Auster combină cu măiestrie diferite registre şi posibilităţi narative – de la discursul precis, universitar, la pasaje aproape lirice, la limbajul şi atmosfera specifice unui roman poliţist. Rezultatul e o carte tulburătoare despre cât de iluzoriu e tot ce credem că ştim, despre fantasmele care ne învăluie şi ne călăuzesc existenţa. De acelaşi autor Nebunii în Brooklyn...

Gene Wolfe – Cartea Soarelui. Spada Licitorului. Vol 3

Sub cerul care moare, Severian, torţionarul căzut în dizgraţie, ajunge în cele din urmă în Thrax, Oraşul Odăilor fără Ferestre, locul exilului său. Dar odiseea pelerinului rătăcitor nu s-a încheiat încă şi, împins de destinul său puternic şi de nepătruns, el urcă în străvechii munţi de pe...

Andrei Codrescu: “Facebook şi celelalte „social networks” sunt instrumente de scărpinat spinarea Diavolului”

– Cu ce v-a supărat reţeaua lui Mark Zuckerberg? – Mi-a irosit timpul, ceea ce am ştiut înainte de-a deschide un cont pe Facebook, dar pentru că-s ardelean nu cred în ce nu provine din experienţa mea directă. Când am văzut cu ochii mei pe ceas că trei ore treceau în fiecare zi după ce deschideam Facebook, m-am trezit. El îmi furase trei ore în care-aş fi putut să fac ceva mai util, să tai lemne, de exemplu. – Facebook nu e un instrument facil de socialializare a scriitorului cu proprii să-i cititori? – E un „echo-chamber,” o cameră-ecou; îţi auzi propriile opinii şi prejudecăţi reflectate de mii de oameni care îşi imaginează că reţeaua o să le redea perfecţiunea pe care au ratat-o în viaţa cea de toate zilele. Această reţea este un fel de prăvălie Madame Bovary: te reflectează prin alţii cum vrei să fii, nu cum eşti. Fiindcă această fisură dintre ideal şi real e condiţia burgheză par excellence, situl e o prăvălie unde ţi se fură timpul real şi ţi se dă în schimb o iluzie. E kitsch toată chestia. Continuare —–> – Roddy Doyle, câştigătorul Booker Prize, zicea recent că e recomandabil ca autor să pierzi câteva minute pe zi cu blogul. De ce nu folosiţi acest instrument de comunicare? – E-mailul pe care-l folosim noi este instrument bun de comunicare: Facebook şi celelalte „social networks” sunt instrumente de scărpinat spinarea Diavolului. Pe e-mail aştepţi răspuns nu ecou. Roddy Doyle nu ştie cât costă un minut? Pentru vânzătorii de reclame un minut cu un milion de oameni costă exact un bilion de dolari. – Internetul e bun doar pentru rostogolit trailerele noilor cărţi? – Internetul este un mediu larg, şi ar fii grozav dacă ar fi bun pentru ce zici, dar din păcate majoritatea canalelor lui nu-s bune nici pentru anunţuri personale nici pentru...