Dinu Săraru – Iarba vântului. Crimă pentru pământ

Iarba vântului (1993) şi Crimă pentru pământ (1994) continuă trilogia începută de „Nişte ţărani” (1974), roman considerat de unii critici drept memorabil. Deşi scrise la distanţă de aproximativ două decenii, cele trei titluri formează un tot, o adevărată trilogie înfăţişând viaţa zbuciumată a ţăranului român, autorul aducând în prim-plan personaje bine conturate, precum Gaiţă ori Damian Vulpenaru. În ambele volume, Dinu Săraru are remarcabilul talent de a ţine în mână firele unei naraţiuni complexe, autorul fiind un povestitor conştient de vocaţia sa, fiind, de asemenea, un bun mânuitor al anecdotei savuroase şi al întâmplării autentice. Lecturând cele două volume, ca şi celelalte romane ale lui Dinu Săraru, cititorul constată că autorul speculează cu fineţe detaliul, uneori exagerându-l spre caricatural. Totodată, scriitorul are o teribilă plăcere de a mânui fraza lungă, cu un capăt în prezent şi cu celălalt în realitatea celuilalt timp, al memoriei. Nu e lipsit de interes, credem, să adăugăm că, în 2002, la Teatrul Naţional a avut loc premiera piesei „Crimă pentru pământ”, în regia lui Grigore Gonţa, cu Draga Olteanu-Matei şi Costel Constantin în rolurile principale. De acelaşi autor Nişte ţărani. (Colecţia...

Mark Twain – Pretendentul american. Bacnota de un milion de lire

Oamenii vor să se îmbogăţească din nenumărate pricini. Unii aleargă pur şi simplu pentru un trai mai bun. Alţii, pentru a se putea lăuda în faţa vecinilor sau a prietenilor. Sau pentru a impresiona familia iubitei, care, întâmplător, se află cu şapte trepte mai sus pe scara socială. Mark Twain se afla, deloc întâmplător, dacă ţinem cont de firea romantică a scriitorului, tocmai în această ultimă categorie. Îndrăgostit nebuneşte de Olivia Langdon, fiica unui bogat proprietar de mine de pe Coasta de Est, Twain era decis “să-şi facă o situaţie” cât mai repede, pentru a putea deveni un pretendent cu şanse reale la mâna tinerei domnişoare. Şi ce putea face un bădăran din Vestul Sălbatic, crescut printre copiii de sclavi, pentru a putea impresiona nişte respectabili burghezi din est? Abilităţile de pilot de vas nu prea aveau cum să-l ajute sa navigheze spre inalta societate. Singurul lucru care îl putea ajuta era talentul scriitoricesc, de care a profitat din plin. Şi cu succes. Astfel încât a reuşit să obţină mâna femeii iubite şi, ca bonus, binecuvântarea familiei acesteia, reuşind să se strecoare în inima socrului său. De acelaşi autor Jurnalul lui Adam şi al Evei. (Colecţia...

Mark Twain – Jurnalul lui Adam şi al Evei

Mark Twain nu a fost niciodată un om al sistemului, oricare ar fi fost acesta. Firea rebelă a aventurierului crescut pe malul fluviului Missisippi ieşea la iveală de câte ori acesta avea ocaza să încalce regulile. Sau măcar să susţină asta… Astfel, nu e demirare că, atunci când pastorul Thomas Beecher a fost atacat de capii Bisericii congregaţionaliste pentru că şi-a ţinut predicile nu numai în biserică, ci şi într-o sală de teatru, Twain a sărit în apărarea acestuia, scriind un articol vehement împotriva făţărniciei clericilor. Pastorul Thomas Beecher, fratele faimoasei scriitoare Harriet Beecher-Stowe, autoarea romanului Coliba unchiului Tom, i-a devenit prieten lui Twain prieten si avea să oficieze căsătoria scriitorului cu Olivia Langdon, fiica unui bogătaş din Elmira. Această căsătorie îl introduce pe Twain în „lumea bună” de pe Coasta de Est. Bădăranul de pe Mississippi se simte un intrus, dar de dragul soţiei face eforturi supraomeneşti să se adapteze. La urma urmei, ce înseamnă strădania lui Twain pe lângă eforturile pe care le-a făcut Adam pentru a se adapta vieţii de cuplu?! În Jurnalul lui Adam şi al Evei, Twain descrie cu o savoare care ţine cititorii într-un continuu hohot de râs problemele domestice din Grădina Raiului. De acelaşi autor Prinţ şi cerşetor. Wilson Zevzecul. (Colecţia...

Dinu Săraru – Nişte ţărani

Dinu Săraru mărturiseşte acum, la reeditarea cărţilor sale de către Adevărul Holding: „Tot ce am scris, am scris din spirit polemic”. Fapt anunţat încă de primul său roman, „Nişte ţărani”. „Atunci când am scris-o, în 1974, era prima carte care denunţa atrocităţile petrecute în lumea satului românesc în epoca colectivizării forţate, cu amestecul brutal al Securităţii în procesul de colectivizare”, mărturiseşte autorul. Aşadar, aceşti „Nişte ţărani” ai lui Dinu Săraru nu sunt nişte ţărani fericiţi, ci nişte ţărani frământaţi de nesiguranţa unui viitor care îi apăsa… Autorul a tipărit prima dată „Nişte ţărani” în foileton săptămânal în revista „Flacăra”, dar după apariţia primelor capitole a fost obligat să se oprească, iar profilul revistei s-a schimbat brusc şi nu i-a mai permis această colaborare. Cea mai dragă pagină scrisă vreodată se află în această carte, după cum ne-a mărturisit chiar Dinu Săraru. Este vorba despre fila care descrie moartea lui Pătru. Cât despre personajul principal, Năiţă Lucean, acesta este întruchiparea unui personaj real, consătean al autorului. Chiar şi filmul ce are la bază cartea lui Dinu Săraru, în regia lui Mircea Daneliuc, îl ilustrează pe Năiţă după o lungă documentare chiar în satul Slătioara, folosind până şi straiele pe care personajul real le-a purtat. Interpretul este Mitică Popescu, titlul filmului e „Vânătoarea de lupi”. Iar piesa de teatru, pusă în scenă sub bagheta Cătălinei Buzoianu, după aceeaşi carte, s-a jucat nouă ani cu casa închisă, având acelaşi succes pe toate scenele de teatru din România. De acelaşi autor Dragostea şi Revoluţia. (Colecţia Adevărul) 2...

James Clavell – Evadarea. (Colecţia Adevărul)

După ce cariera militara îi este întreruptă din cauza unui accident de motocicletă, Clavell se căsătoreşte cu actriţa April Stride, cu ajutorul căreia autorul reuşeşte să pătrundă în aventuroasa viaţă a filmului. În 1953, se mută cu familia în Statele Unite ale Americii, unde lucrează o perioadă în televiziune, intrând mai apoi în Cetatea Filmului, la Hollywood. După succese răsunătoare cu scenariile pentru „The Fly” („Musca”) şi „Watusi”, reputaţia îi este consolidată definitiv cu scenariul pentru „The Great Escape” („Marea Evadare”), în 1963. Din punct de vedere politic, Clavell a fost un anti-fascist şi simpatizant al capitalismului, dupa cum exemplifică prin personajele sale, de multe ori. James Clavell a devenit ofocial cetăţean al Statelor Unite ale Americii în 1963. A murit în Elveţia, după ce a suferit de un atac cerebral, cu o lună înainte de a împlini vârsta de 70 de ani. Romanul „Evadarea” descrie atmosfera încordată din Iran, dupa alungarea Şahului, când situaţia tării devine ştire de prima pagină pentru întreaga lume. Piloţii de elicopter ai unei platforme petroliere sunt prinşi în luptele interne dintre fanatici, cu ambiţii personale, duplicitari, martori ai unor morţi violente. De acelaşi autor Changi(King Rat). (Colecţia...