William Shakespeare – Sonete. Poeme

Între anii 1598-1601, Shakespeare a fost pasionat sonete şi a scris 154. Remarcabile sunt sonetul 116, în care autorul exprimă ideea unei iubiri pure şi statornice şi sonetul 130, care ilustrează însă luciditatea, realismul. De acelaşi autor Îmblânzirea scorpiei. Mult zgomot pentru nimic. Furtuna. (Colecţia...

William Shakespeare – Îmblânzirea scorpiei. Mult zgomot pentru nimic. Furtuna

Probabil concepută între anii 1590-1594, piesa „Îmblânzirea scorpiei” începe cu o scenă în care un betiv pe nume Sly este păcălit de către un machiavelic lord că este un nobil. Povestea principală este însă aceea a iubirii cu idilei cu năbădai dintre Petruchio, un gentelman din Verona, şi Katherina, o femeie vicleană, o adevărată scorpie. Dacă iniţial aceasta nu îi acceptă lui Petruchi avansurile, în cele din urmă, convinsă de vorbele meşteşugite ale bărbatului, se transformă într-o soţie credincioasă şi supusă. Elementele misogine ale acestei piese au devenit subiect de controversă, mai ales pentru publicul sau cititorul modern. Lucrarea „Mult zgomot pentru nimic” dezvoltă, în paralel, două poveşti: dragostea dintre Benedick şi Beatrice şi cea dintre Claudio si Hero. În secolul al XVI-lea, în Messina (Sicilia), Hero locuieşte cu tatăl, guvernatorul Lenato, şi verişorii ei, Beatrice şi Antonio. La începutul piesei, Antonio îi întâmpină pe prinţul Don Pedro şi pe soldaţii Claudio si Benedick abia întorşi, victorioşi, din luptă. Claudio se îndrăgosteşte de Hero de îndata ce o cunoaste. Si ea îi împartaseste repede sentimentele, asadar cei doi planuiesc nunta. Dar, în acelasi timp, pun la cale o farsa, iar „victime” sunt Benedick si Beatrice. Scopul e ca acestia sa se îndragosteasca. Însa Benedick si Beatrice nu vor sa-si arate afectiunea de la început si se întrec mereu în a-si gasi cusururi unul altuia. Povestea se complica atunci când maleficul Don John, fratele printului Don Pedro, pune în pericol casatoria dintre Claudio si Hero. Comedia „Mult zgomot pentru nimic” e scrisa de Shakespeare dupa zece ani de drama. Criticii americani sunt de parere ca dramele shakespeariene sunt mai lesne de înteles decât comediile sale. „mult zgomot pentru nimic” a fost publicata la 23 august 1600, iar în limba româna lucrarea a fost tradusa abia la 1956. Parcă ar fi un testament literat al lui Shakespeare, „Furtuna” a fost scrisă...

William Shakespeare – Richard al III-lea. Henric al VIII-lea

Scrisa probabil în 1591, „Richard al III-lea” e o piesă istorică. Shakespeare pune în lumină scurta domnie a regelui Angliei. După „Hamlet”, este cea mai lungă piesă şi a fost concepută după primele trei părţi din „Henric al VI-lea”. Prima punere în scenă datează de la 17 noiembrie 1633, când Carol I şi Regina Maria au privit spectacolul cu ocazia Zilei Reginei. Duce de Gloucester, poreclit Richard cel Cocoşat, se încăpăţânează să urce pe tronul Angliei. Pentru a-şi atinge scopul, îi asasinează pe regele Henric al Vl-lea şi pe fiul acestuia, Eduard. De asemenea, o seduce pe văduva Anne, îi închide şi apoi îi ucide nepoţii. În cele din urmă, când ajunge pe tron, el o alungă pe Anne şi se însoară, în schimb, cu nepoata sa, Elisabeth. În „Richard al III-lea”, Shakespeare a cuprins atât ascensiunea, cât şi decăderea unuia dintre cei mai mari tirani ai lumii. Un titlu alternativ al piesei „Henric al VIII-lea” pare să fi fost „All is True” („Totul e adevărat”). Din acest motiv se bănuieşte că piesa nu e scrisă doar de Shakespeare sau e completată de succesorul său, John Fletcher. Ca de obicei, atunci când scria piese istorice, Shakespeare se documenta din cronicile lui Raphael Holinshed (1587). Dar pentru a-şi atinge scopurile dramatice, nu a respectat întotdeauna firul cronologic al întâmplarilor. Sau chiar a amestecat fapte petrecute de-a lungul a două decenii. Aceasta piesă presupune, fără a o spune însă direct, că acuzele de trădare aduse împotriva ducelui de Buckingham sunt false. De asemenea, ruşinea şi decapitarea Annei Boleyn, cea de-a doua soţie a lui Henric al VIII-lea, sunt evitate şi nicio indicaţie cu referire la alte patru soţii ale monarhului nu sunt menţionate în piesă. De acelaşi autor Henric al VI-lea. (Colecţia...

William Shakespeare – Henric al VI-lea

Una dintre cele mai importante drame istorice ale lui William Shakespeare este trilogia Henric al VI-lea. Actiunea piesei începe în dupa-amiaza mortii regelui Angliei, Henric al V-lea, când fiul mai mic al acestuia, Henric al VI-lea, se instaleaza pe tron. Noul rege este sfatuit îndeaproape de Lordul Protector Gloucester, în timp ce Ioana d’Arc conduce Franta în lupta împotriva Angliei. Trilogia „Henric al VI-lea” a fost scrisa înainte de „Henric al V-lea”. În „Henric al VI-lea” facem cunostinta si cu celebrul personaj comic Falstaff cel gras si viclean. Se spune ca aventurile lui nefericite o amuzau într-un mod deosebit pe regina Elisabeta, acesta ceraâdu-i continuarea lor, comanda ce a fost onorata foarte repede de scriitor, prin „Nevestele vesele din Windsor”. De acelaşi autor Henric al IV-lea. Henric al V-lea. (Colecţia...

William Shakespeare – Henric al IV-lea. Henric al V-lea

Piesa „Henric al IV-lea”, scrisa nu mai târziu de 1597, este alcătuită din două părti. Cu toate acestea, lucrarea poate fi considerată de sine stătătoare, dar părţile I şi a II-a pot fi tratate şi separat. Dacă în prima parte se simte o notă umoristică, cea de-a doua parte are mai degrabă notele unei comedii sumbre. Iar dacă în prima parte problema-cheie este onoarea, în cea de-a doua este legea. Ilarold Jenkins s-a ocupat în mod special de problema celor două părţi ale piesei Henrie al IV-lea şi a rezolvat-o împăcând ambele puncte de vedere de mai sus: „Henrie al IV-lea, în concluzie, reprezintă în acelaşi timp o piesă şi două piese. Prima parte începe cu o acţiune pentru care nu are spaţiu suficient, dar pe care o rotunjeste partea a doua. Ţinând însă seama de faptul că jumătate din acţiune se încheie în partea întâi, există primejdia unui gol în partea a doua. Pentru a umple acest gol, Partea a II-a dezvoltă povestea noterminată a lui Falstaff si reia ceea ce este terminat în povestea prinţului. Cele două părţi sunt complementare, dar ele sunt şi independente, ba chiar si incompatibile”. „Henric al V-lea” este ultima piesă din cea de a doua tetralogie (dupa „Richard al Il-lea” si „Henric al IV-lea” cu părţile I si a II-a) si a fost scrisă între 1598-1599 sau, dupa cum susţin unii cercetători pe baza referirii la Essex din prologul actului VI, între plecarea acestuia în Irlanda şi înapoierea sa în Anglia, respectiv 27 martie si 28 septembrie 1599. În ediţia în-folio din 1623, piesa ocupă al cincilea loc în secţiunea „istorie”. Tânărul rege Henric al V-lea al Angliei invadează Franţa, pentru a-şi proclama dreptul la regat şi la mâna fiicei suveranului francez. După poetul german Karl Schlegel, Shakespeare insinuează că Henric are motive ascunse să pornească  războiul împotriva Franţei: „Henric avea nevoie...