Scrisa probabil în 1591, „Richard al III-lea” e o piesă istorică. Shakespeare pune în lumină scurta domnie a regelui Angliei. După „Hamlet”, este cea mai lungă piesă şi a fost concepută după primele trei părţi din „Henric al VI-lea”. Prima punere în scenă datează de la 17 noiembrie 1633, când Carol I şi Regina Maria au privit spectacolul cu ocazia Zilei Reginei.
Duce de Gloucester, poreclit Richard cel Cocoşat, se încăpăţânează să urce pe tronul Angliei. Pentru a-şi atinge scopul, îi asasinează pe regele Henric al Vl-lea şi pe fiul acestuia, Eduard. De asemenea, o seduce pe văduva Anne, îi închide şi apoi îi ucide nepoţii. În cele din urmă, când ajunge pe tron, el o alungă pe Anne şi se însoară, în schimb, cu nepoata sa, Elisabeth. În „Richard al III-lea”, Shakespeare a cuprins atât ascensiunea, cât şi decăderea unuia dintre cei mai mari tirani ai lumii.
Un titlu alternativ al piesei „Henric al VIII-lea” pare să fi fost „All is True” („Totul e adevărat”). Din acest motiv se bănuieşte că piesa nu e scrisă doar de Shakespeare sau e completată de succesorul său, John Fletcher.
Ca de obicei, atunci când scria piese istorice, Shakespeare se documenta din cronicile lui Raphael Holinshed (1587). Dar pentru a-şi atinge scopurile dramatice, nu a respectat întotdeauna firul cronologic al întâmplarilor. Sau chiar a amestecat fapte petrecute de-a lungul a două decenii. Aceasta piesă presupune, fără a o spune însă direct, că acuzele de trădare aduse împotriva ducelui de Buckingham sunt false. De asemenea, ruşinea şi decapitarea Annei Boleyn, cea de-a doua soţie a lui Henric al VIII-lea, sunt evitate şi nicio indicaţie cu referire la alte patru soţii ale monarhului nu sunt menţionate în piesă.
De acelaşi autor
Henric al VI-lea. (Colecţia Adevărul)
Leave a Reply