Ferdinand von Schirach – Crime

Crime este o colecție de povestiri inspirate de experiențele neobișnuite pe care le-a trăit Ferdinand von Schirach, avocat însărcinat să apere deopotrivă drepturile unor indivizi acuzați de grave infracțiuni sau ale unor inocenți care s-au trezit sub incidența...

Vasile Groza – Poezii şi Ghicitori

Poezii şi Ghicitori este o carte pentru copii, scrisă din inimă, cu umor, accente lirice şi vioiciune, în care un întreg univers prinde viaţă. Vasile Groza a scris o carte de citit şi recitit, menită să amuze, să inspire şi să creeze un univers de ficţiune inspirant.Copiii vor îndrăgi, fără îndoială, atât poeziile ritmate însoţite de ilustraţii, cât şi ghicitorile năstruşnice, uşor de reţinut.  Mai întâi pe-un băţ călare Pleci în prima aventură. Ca să poţi să te faci mare, Te-apuci de învăţătură.  De la prima poezie Ce-o găseşti în astă carte Mergi până-n astrologie Şi de-acolo mai departe! Order Poezii şi Ghicitori Preţ @ RON29,99 Qty: Adauga in cosul de...

Mosab Hassan Yousef – Fiul Hamasului

Povestea ororilor petrecute în sânul grupării teroriste Hamas. Mosab Hassan Yousef este fiul unuia dintre liderii și fondatorii Hamasului. Această carte este autobiografia lui. Deși crescut într-o familie islamică, contrariat de violența grupului din care făcea parte, Yousef a decis să se convertească la creștinism și să lucreze pentru Serviciile secrete israeliene. Mosab Hassan Yousef și-a petrecut copilăria dorind să devină un luptător Hamas. Era, de altfel, ceea ce se aștepa de la orice copil arab din zona Cisiordania. A fost arestat de israelieni de mai multe ori: fiind fiul cel mai mare al șeicului Hassan Yousef, era considerat urmașul legitim al acestuia și constituia – ca viitoare parte importantă a Hamasului – o amenințare puternică pentru partea israelită. A început să aibă dubii despre Islam și despre organizația Hamas atunci când a văzut brutalitatea cu care se acționa în sânul acesteia, modul în care oamenii Hamasului se foloseau de civili și de copii pentru a-și atinge...

Andre Moreau – Ca să trăieşti mai bine în prezent, împacă-te cu trecutul

În esenţă, cartea de faţă descrie fenomene ce se petrec în fiecare clipă în cadrul relaţiilor umane, atât în terapii, cât şi în viaţa profesională, sentimentală, politică, spirituală sau religioasă. Proiectăm adesea în prezent ceea ce am interiorizat odinioară, blocajele pe care le-am suferit în trecut: descoperim astfel că, vrând-nevrând, ne aflăm deja sub influenţa unor anumite reprezentări şi fantasme ale autorităţii, competiţiei, sexualităţii sau că suntem automat tentaţi să credem ceva despre un lucru sau o persoană fără a şti prea multe despre ele. În acest fel, transferăm în viaţa noastră actuală sentimente de iubire, de ură, de teamă, de tristeţe care provin din alte momente ale existenţei noastre. Terapia pe care o recomandă această carte ne îndeamnă să ne eliberăm de tentaţia de a proiecta asupra prezentului obligaţii, interdicţii, opinii care ne vin din trecut şi prin care nu putem judeca în mod adecvat prezentul. În centrul practicii pe care o propun se plasează Gestalt-terapia. Cele cinci terapii pe care le-am urmat eu însumi (psihanaliza, psihodrama, analiza tranzacţională, NLP, Gestalt-terapia), au îmbogăţit însă metoda Gestalt-teoriei şi mi-au permis formarea unei panorame ample asupra terapiilor, relaţiilor umane, religiilor, politicii etc. Cartea oferă numeroase exerciţii ce-i vor permite cititorului să perceapă din interior nucleul teoriei mele, înainte chiar de a-l înţelege raţional.” André Moreau De acelaşi autor Dragoste şi sexualitate. Vol....

Vintilă Mihăilescu – Sfârşitul jocului. România celor 20 de ani

Sfârşitul jocului. România celor 20 de ani este o carte care reiterpretează canonul identitar românesc. Vintilă Mihăilescu nu e deloc un autor cuminte. Care să tragă la discursul naţionalist. Ba dimpotrivă el ironizează tiparele şi dogmele naţionalismului care nu ne duce către nicăieri. Dar iată un fragment: „Pe lângă Sibiu, un local respectabil îşi ademenea clienţii cu următorul „logo“: „Fântâniţa haiducului. Simply the best!“ Dincolo de aparenţa sa puţin stângace, această promovare este absolut exemplară, în felul ei. Are, adică, tot ce-i trebuie pentru a ne oferi o imagine sintetică a imaginarului nostru mult mai răspândit: o referinţă explicită la un trecut de demnitate prin personajul carismatic şi uşor misterios al haiducului, un topos neaoş şi pitoresc, alintat cu duioşie prin diminutivul fântâniţei, şi apoi afirmarea fermă şi irecuzabilă a unicităţii: suntem „simply the best“! Cine nu crede este fie răuvoitor, fie american incult (a se vedea o bună parte a comentariilor autohtone la faimoasa emisiune a lui Anthony Bourdain despre România). În sfârşit, un sincretism derutant: cui i se adresează, de fapt, această reclamă, jumătate păşunist-retro, jumătate americanist-trendy? Ca şi restul societăţii, s-ar zice că restaurantul cu pricina ştie ce este, dar nu prea ştie ce vrea. […] Problema cu acest brand de ţară care trebuie să promoveze un proiect de ţară este că un asemenea proiect ar trebui să existe. Or, se pare că singurul proiect de viitor pentru România, pe care au reuşit să-l sugereze edilii noştri, este România, ţara palmierilor! Identitatea, spuneam, ne vorbeşte despre o apartenenţă cu sens. Care poate fi însă sensul pentru români de a fi membrii unei ţări a palmierilor? […] Să ne întoarcem la „produsele tradiţionale“. Dincolo de discursul oficial, confuz până la redundanţă, eticheta de „produs tradiţional“ (şi, mai rar, aceea de „produs local“) are, pentru cumpărători, semnificaţia de valoare adăugată. Ele sugerează naturalul, autenticul, sănătatea şi prospeţimea; dar,...