Ion Ioniţă – Însemnări

Deşi scrisă înainte de căderea regimului comunist şi cu viziunea unui fidel al doctrinei, cartea conţine dezvăluiri despre felul cum funcţiona aparatul comunist la vârf, lupta pentru putere, mobilurile acesteia. Deosebit de interesante pentru profilul, formaţia şi datele de biografie ale categoriei din care se recrutau liderii sunt însemnările despre perioada copilăriei, adolescenţei şi uceniciei. Cei mai mulţi lideri de partid au fost oameni proveniţi din familii numeroase, sărace, de la ţară sau din medii defavorizate, cărora partidul le oferea posibilităţi de ascensiune cerându-le doar fidelitate necondiţionată. Cartea beneficiază de o postfaţă a soţiei autorului, povestind ultima perioadă a vieţii, atmosfera încordată, complotul schiţat împotriva dictatorului, îmbolnăvirea suspectă şi moartea fulgerătoare. Doina Jela Order Însemnări Preţ @ RON26,00 Qty: Adauga in cosul de...

Paul Sfetcu – 13 ani în anticamera lui Dej

Gheorghe Gheorghiu-Dej este, în amintirile lui Paul Sfetcu, un subiect observat în conjunctura de excepţie a anticamerei sale, în toate cele şase zile lucrătoare (de-atunci) ale săptămânii, timp de 13 ani. Loialitatea, onestitatea şi admiraţia povestitorului faţă de cel pe care l-a slujit cu credinţă sunt deasupra oricăror îndoieli de nesinceritate. Statornicia în ataşamentul faţă de idealurile sale comuniste este, în acest caz, un semn al autenticităţii. Propulsat, ca şi Gheorghiu-Dej, dintr-o lume sordidă, ce îndreptăţea puţine visuri şi speranţe, Paul Sfetcu a rămas, până la moarte, recunoscător împrejurărilor şi oamenilor ce l-au făcut să atingă nesperata demnitate a funcţiei sale. Din perspectiva valorii şi veridicităţii documentului, amintirile şefului de cabinet al lui Gheorghe Gheorghiu-Dej sunt şi vor fi o sursă documentară a cercetătorilor interesaţi de comunism şi un dar cu tâlcuri multe pentru iubitorii de întâmplări adevărate. Căci în reflecţia asupra prezentului, istoria îşi păstrează încă menirea, din vremea lui Dionis din Halicarnas, de „filozofie predicând prin...

Ion Jianu – Gheorghe Apostol şi Scrisoarea celor şase

„Avem, graţie lui Ion Jianu, neobosit jurnalist şi autor al unor remarcabile convorbiri cu personalităţi politice, culturale şi sportive, un important document: este vorba de un lung interviu cu Gheorghe Apostol realizat în 1990. Când dl Jianu mi-a propus să scriu această scurtă prefaţă, m-am gândit imediat la propria mea experienţă legată de intervievarea foştilor demnitari comunişti. Am acceptat tocmai pentru că sunt convins că recuperarea memoriei, chiar şi cu multe distorsiuni şi tendinţe autojustificatoare, este antidotul împotriva amorţirii conştiinţei istorice.“Vladimir...

Mircea Răceanu – Infern ’89. Povestea unui condamnat la moarte

Mărturia lui Mircea Răceanu conţine o descriere minuţioasă a sistemului de anchetă al DSS, precum şi informaţii interesante despre ponderea covârşitoare a cadrelor DSS în Ministerul de Externe din perioada Ceauşescu şi despre modul lor de a acţiona. Cititorul va regăsi o parte dintre aceste cadre în postura de actori ai vieţii publice din România de azi. Cartea va rezista în timp ca o succesiune de imagini puternic relevante privind ultimii doi ani ai dictaturii comuniste din România, surprinse atât în „saloanele diplomatice“ ale regimului Ceauşescu, cât şi în celula numărul 9 şi în camerele de interogatorii din închisoarea...

Michel Winock – Secolul intelectualilor

Secolul Intelectualilor este un eseu al unui profesor de istorie contemporană la Institutul de Ştiinţe Politice, Michel Winock. Pentru această carte a fost distins cu Premiul Medicis în 1997. Pe alocuri într-o română cam greoaie (consecinţele unei traduceri prea fidele), această lucrare reinterpetează istoria secolului XX prin prisma a trei mari perioade: anii Barres, anii Gide, anii Sartre. Autorul  compară simbolistica cu realitatea unor evenimente care au marcat în primul rând societatea franceză. Punctul de plecare al acestei istorii a Europei gânditoare este plasat de autor în plină afacere Dreyfus, în 1898. Căpitanul Alfred Dreyfus şi destinul său au împărţit irevocabil societatea franceză şi poate pentru prima dată, în mod coerent, intelectualii francezi şi nu numai. Pentru prima dată, un scriitor, un intelectual şi-a scos nasul din manuscrise pentru a se implica direct şi conştient în viaţa social-politică a statului, profitând de notorietatea şi de prestigiul său, pentru a provoca schimbări nemijlocite într-o situaţie determinată. Este vorba bineînţeles de E. Zola, la acel moment deja foarte vestit şi admirat, care şi-a publicat celebrul „Acuz” în susţinerea capitanului Dreyfus, un fel de apologie a individualismului, şi a binelui individual care e prioritar în raport cu binele colectiv.  De atunci, INTELECTUALII au conştientizat într-o anumită măsură că pot să-i influenţeze pe muritorii de rând, nu doar la nivelul imaginaţiei, sentimentelor, dar şi adoptând o anumită poziţie civică. Intelectualii au coborât de pe culmile Parnasului în străzile murdare şi aglomerate, însă ponderea cuvântului şi exemplului lor a avut doar de câştigat, rămâne de vazut dacă consecinţele vor fi la fel de benefice. Zola va muri în curând asfixiat cu CO în propria sa casa, un accident dacă e să credem surselor oficiale… De acelaşi autor Vocile Libertăţii. Scriitorii angajaţi sin Secolul Al...