David Lowenthal – Trecutul e o ţară străină

Trecutul este esenţial şi ineluctabil. Fără el, ne-ar lipsi identitatea; nimic nu ne-ar fi familiar, iar prezentul n-ar avea sens. Totuşi, trecutul este şi o sarcină grea, care paralizează inovaţia şi obstrucţionează viitorul. Cum recunoaştem şi cum ne descurcăm cu această moştenire, care ne susţine şi ne constrânge în acelaşi timp? Ce avantaje ne oferă, care sunt costurile ei exacte? Celebrându-i unele aspecte, nimicindu-le pe altele, noi dăm o altă formă trecutului, în funcţie de nevoile prezentului. Cum modificăm ceea ce ne reamintim, ceea ce înregistrăm şi ceea ce conservăm? Bazându-se pe arte, ştiinţe umaniste şi sociale, pe surse cât se poate de diverse, precum science fiction, călătorii în timp, regresie psihanalitică, renaşteri arhitecturale şi filme documentare, această carte explorează toate aceste întrebări, deoarece ele sunt importante atât pentru naţiuni şi comunităţi, cât şi pentru indivizi. De la Renaştere încoace trecutul a devenit din ce în ce mai mult o ţară străină, distinct de prezent, şi totuşi în acelaşi timp din ce în ce mai manipulat de obiectivele prezentului. Trecutul nostru maleabil nu este însă un scop iluzoriu; este de asemenea un corp cumulativ de înregistrări, relicve şi recunoaşteri istorice. Răzvrătirea împotriva piedicilor moştenite şi dispreţul pentru tradiţie au dus la situaţia în care ne confruntăm cu o amnezie culturală larg răspândită, iar pe de altă parte, la un cult al prezervării, la o manie pentru rădăcini şi la o nostalgie universală. Trecutul a încetat să fie o sancţiune pentru puterea sau privilegiul moştenit. Dar fiind o concentrare a identităţii personale şi naţionale şi un bastion împotriva schimbării masive şi primejdioase, el rămâne o forţă mai puternică decât oricând în ce priveşte problemele umane. Order Trecutul e o ţară străină Preţ @ RON29,00 Qty: Adauga in cosul de...

Ivan Ilcev – Are dreptate sau nu, e patria mea!

Idei despre lumea noastră şi istoria ei, despre lumea care a fost şi este sau despre cea care ar fi putut fi. Pe firul acestor idei, omul cel ce gândeşte şi cel despre care se gândeşte, uneori în pace, niciodata împăcat. O monografie extrem de interesantă, ce urmăreşte dezvoltarea eforturilor de propagandă în politica externă a statelor balcanice pe parcursul unui secol a cărui istorie a determinat graniţele actuale. Sunt analizate încercările fiecaruia dintre aceste state de a atrage simpatia şi sprijinul opiniei publice şi guvernelor ţărilor occidentale în vederea afirmării lor ca state independente şi medierii conflictelor teritoriale din peninsula, începând din prima jumătate a secolului al XIX-lea, marcată puternic de trezirea conştiinţei naţionale a popoarelor aflate sub dominaţia unor mari imperii, şi până după primul război mondial, care a retrasat harta Europei. O mare parte a cărţii este dedicată României, la vremea aceea cea mai dezvoltată dintre ţările balcanice şi considerată adeseori un partener real de discuţie de către statele occidentale a căror voce conta în alcătuirea României moderne. Order Are dreptate sau nu, e patria mea! Preţ @ RON24,00 Qty: Adauga in cosul de...

Peter Sugar – Naţionalismul est-european în secolul al XX-lea

O discuţie despre foloasele şi ponoasele naţionalismului nu poate fi decât bine venită, cu minima condiţie a lucidităţii. Este tocmai ceea ce îşi propun Peter F. Sugar şi nouă observatori ai pulsiunilor naţionaliste dintr-un spaţiu (Europa de Est) care generează, acum mai mult ca oricând, pasiuni greu controlabile, obsesii identitare, resentimente cu iz de conflict şi speranţe camuflate în spatele atitudinilor de paradă. Reuşita volumului este deplină, fiindcă autorii lui au pornit la drum fără prejudecăţi, cu dorinţa declarată de a pune lupa pe fenomenul naţionalist al fiecărei ţări din această zonă şi de a-i semnala neutru viciile şi virtuţile. Cititorului nu i se propun reţete miraculoase de reabilitare, nu i se inculcă duşmănii artificiale şi nu i se recită clişee care agasează. Pur şi simplu i se oferă realităţi necosmetizate, precum şi explicaţii ale decalajului dintre cei care înţeleg esenţa europenismului şi cei care îşi ajung lor înşile. Iar când printre semnatarii studiilor se regăsesc nume ca Maria Todorova, Anita Shelton, Tibor Frank sau Gherasimos Augustinos, calitatea textului este...

Deepak Chopra – Să-l cunoaştem pe Dumnezeu

Deepak Chopra este una dintre figurile cele mai interesante şi mai remarcabile ale spiritului contemporan. După ce s-a ocupat în scrierile sale de sănătatea fizică, aici el abordează spiritualitatea într-un mod la fel de inspirat, deoarece între acestea două există o legătură inseparabilă. Ideile din această carte, combinaţie uimitoare a reflecţiilor pe marginea unor teme comune religiei, fizicii cuantice şi neuroştiinţei, nu slujesc o anume credinţă, ci reprezintă un drum al cunoaşterii lui Dumnezeu şi al transformării de sine. Teoria celor şapte stadii ale descoperirii divinităţii îi propune cititorului o scară a trăirii sacrului, menţinînd echilibrul între argumentele de natură ştiinţifică şi revelaţiile spirituale. Aflat în căutarea misterului vieţii, cu o eleganţă simplă, Deepak Chopra ne conduce pe calea unităţii idealurilor spirituale ale omenirii. Urmînd tradiţia atît a lui William James, dar în special a lui Carl Gustav Jung, autorul descoperă sufletul ca element esenţial al fiinţei şi leagă spiritualitatea de nevoile umane. Sufletul este văzut ca o culme a evoluţiei, care-l face pe om capabil să-l descopere pe Dumnezeu. Autorul propune căi de a-l experimenta pe Dumnezeu într-o secvenţă în dezvoltare, ontogeneza recapitulînd filogeneza, spiritual şi biologic. De acelaşi autor Calea magului. Despre libertatea...

Se caută volume de Ezra Pound pentru maestrul Fănuş Neagu!

Fănuş Neagu împlineşte în a doua zi de Paşte, pe 5 aprilie, 78 de ani. Unul dintre cei mai prolifici scriitori, considerat de unii Păstorel Teodoreanu al modernităţii, de alţii, simplu, Nea Fane, e pironit la pat de o boală încurabilă. „Zi-i că am neoplasm, că doar eşti intelectual, nu cancer”, i-a replicat recent lui Ovidiu Ioaniţoaia. Omul care a trăit şi i-a supravieţuit lui Stalin, dribleurul de geniu al cuvintelor, un fel de Dobrin al scrisului, mereu cu capsa pusă, rău de gură, dar magistru la scris, a călătorit prin două regimuri mereu cu vagon Lee. De pomină rămân în istoria presei întâmplări legate de el. La Campionatul Mondial din 1966, din Anglia, fiind trimis special al presei de partid, nu a mai ajuns la Londra şi a preferat să rămână cu bunul său prieten Ion Băieşu în Paris, de unde urmărea meciurile pe un proiector şi dădea cronici prin telefon. Secţia de partid i-a băgat în şedinţă pe ceilalţi gazetari acreditaţi: „Tovarăşi, aţi ajuns degeaba la Londra. De ce nu relataţi precum tovarăşul Fănuş, la care se vede că e acolo? Voi daţi doar minutul şi scorul”. Fănuş Neagu continua să trimită corespondenţe din Paris ca şi cum ar fi fost în Anglia. Pe patul său de la Elias e trist că nu mai poate bea un vin, din acela gurguliu, dar citeşte. Simte că nu a acumulat destul. Caută volume de Ezra Pound şi nu le găseşte. Scrie la ultima lui carte: “Asfinţit de Europă, Răsărit de Asie”, locul unde noi vom trăi o anumită formă de existenţă. Tânărul plecat cândva din Grădiştea, alintat de mama Fănuş, nu ştia la acea vreme că numele său va ajunge în elita Academiei Române. Acum, pe un pat de spital, mărturiseşte o viaţă plină de împliniri literare şi un destin deloc tragic. Prin el parcă şi cuvântul s-a mai...