Stelian Tănase – Istoria căderii regimurilor comuniste Miracolul revoluţiei

Cartea Istoria căderii regimurilor comuniste Miracolul revoluţiei apare la douăzeci de ani de la căderea regimurilor comuniste. Este o cronică a ultimilor ani ai regimurilor din ESt. Ea se întinde de la mijlocul anilor ’70 (Conferinţa de la Helsinki, alegerea lui Karol Wojtyła papă, instalarea lui Ronald Regan la Casa Albă şi a lui Margaret Thatcher în Downing Street 10th – aşadar, de la invadarea Afaganistanului la fenomenul Solidarność) până la alegerea lui Gorbaciov la Kremlin, în martie 1985, şi declanşarea frământărilor cu caracter revoluţionar în toate ţările din Europa Centrală şi de Est. Descrierea revoluţiei din 1989 este miezul acestei cărţi, care urmăreşte evenimentele până la puciul de la Moscova, din august 1991, demisia lui Gorbaciov şi prăbuşirea URSS, când am pus punct acestei cronici. Pentru a înlătura confuzia şi din spirit de riigoare, am preferat să inversez titlul cu subtitlul ediţiei din 1999, anunţând, mai clar, încă de pe copertă, intenţiile autorului şi natura acestei cărţi. (Stelian...

Stelian Tănase – Anatomia mistificării 1944-1989

Arhivele privind acest proces au fost deschise abia după 1990. Numai că, luate ca atare, arhivele dezvăluie înţelesuri parţiale, de multe ori contradictorii. Pentru a găsi sensul evenimentelor de atunci este nevoie de coroborarea şi interpretarea documentelor, ca şi de lărgirea perspectivei prin cuprinderea tuturor mărturiilor revelatoare. Este ceea ce şi-a propus Stelian Tănase în această carte–document Anatomia mistificării: o investigaţie febrilă concretizată în decupaje din dosarele procesului şi din jurnale intime (multe nepublicate), intretăiate de alte documente autentice şi de interviuri percutante. Iar rezultatul este pe măsură: nu doar un sens obţine până la urmă autorul, ci o adevarată frescă a societăţii româneşti postbelice. de acelaşi autor: Elite şi societate. Guvernarea Gheorghiu Dej...

Stelian Tănase – Anatomia mistificării

Arhivele privind acest proces au fost deschise abia dupa 1990. Numai că, luate ca atare, arhivele dezvăluie înţelesuri parţiale, de multe ori contradictorii. Pentru a găsi sensul evenimentelor de atunci este nevoie de coroborarea şi interpretarea documentelor, ca şi de lărgirea perspectivei prin cuprinderea tuturor mărturiilor revelatoare. Este ceea ce şi-a propus Stelian Tanase în această carte–document: o investigaţie febrilă concretizată în decupaje din dosarele procesului şi din jurnale intime (multe nepublicate), intretăiate de alte documente autentice şi de interviuri percutante. Iar rezultatul este pe măsură: nu doar un sens obţine până la urmă autorul, ci o adevarată frescă a societăţii româneşti...

Boris Vian – Spuma zilelor

În lumea romanului lui Boris Vian nu există distincţii nete între oameni, animale, plante şi obiecte. Universul său ascultă de alte reguli. Lumina se lichefiază, din robinete ies ţipari şi păstravi, soneria se desprinde din perete pentru a-şi anunţa proprietarul, geamurile au fontanele care nu se închid, pasagerii se urcă în automobile fără roţi, dar cu picioare vibratile, şoarecele are conştiinţă iar camera se-ngustează până la dispariţie. Toate elementele participă, în Spuma zilelor, la cea mai frumoasă poveste suprarealistă de iubire, amestec alchimic de poezie, fantezie, muzică, umor, cruzime şi tragism. Colin e un tânăr bogat care iubeşte jazzul şi pentru care a munci ca să-ţi câştigi pâinea înseamnă a deveni egalul maşinii. În plămânii lui Chloe, dragostea lui, creşte un nufăr şi doar prezenta altor flori poate stopa boala. Averea lui Colin se topeşte văzând cu ochii şi trebuie să muncească pentru a-i putea aduce ei mereu flori. Cu surâsul lui de tânăr, ironic şi impertinent, Vian ne spune în fiecare rând al Spumei zilelor că despre iubire nu se scrie în limbajul realităţii imediate, ci doar cu mijloacele fantasticului. de acelaşi autor: N-aş prea vrea ca s-o...

Heinrich Zimmer – Mituri şi simboluri în artă şi civilizaţia indiană

„Simbolurile din arta indiană proclamă acelaşi adevăr ca şi filozofia şi mitul indian. Ele sunt semne de-a lungul căii aceluiaşi pelerinaj, îndrumând energiile umane către acelaşi scop al transmutaţiei. Sarcina noastra, asadar, e de a intelege conceptiile abstracte ale doctrinelor filozofice indiene ca pe un soi de comentariu intelectual despre ceea ce se afla cristalizat si desfasurat in figurile si tiparele simbolismului si artei si, invers, sa citim simbolurile ca pe scriitura picturala a intelepciunii invariabile in ultima analiza a Indiei.” (Heinrich...