Arhiva pentru February, 2010

Nudurile lui Afrim, pictoriale de revistă

autor:Ilă Citilă , 28.02.2010

Fotografiile regizorului Radu Afrim vor fi prezentate publicului joi, 4 martie, la ora 18.30, la Libraria Engleza Anthony Frost, odată cu lansarea numărului doi al revistei de fotografie “Punctum”. Revista publică în fiecare număr un portofoliu al unei personalităţi din domeniul cultural, pasionată de fotografie: Radu Afrim a fost invitatul special al acestei ediţii, informează Hotnews.

„Încerc să duc înspre bizar un anumit tip de erotism, să creez o atmosferă suprarealistă care să nu se regăsească neaparat în compoziţie, ci în trupurile celor pe care îi fotografiez. Trupurile au poveşti. Iar eu fotografiez întâmplări şi trupuri, nu trupuri lipsite de întâmplări“, spune regizorul într-un interviu realizat de fotograful Cosmin Bumbuţ, editorul publicaţiei.

VN:F [1.8.3_1051]
Rating: 0 (from 0 votes)

Manifestul cărţii

autor:Ilă Citilă ,

Vasile Ernu Ceea ce urmează se referă la o problemă culturală majoră, dar care porneşte de la un exemplu concret: situaţia cărţii în ansamblul său. Ştiu că în România e bine să spui doar ceea ce e bine să se audă şi să deranjezi doar atît cît îţi permit diversele centre de putere.

VN:F [1.8.3_1051]
Rating: 0 (from 0 votes)

Zorin Diaconescu – Schimbarea la faţă

autor:mariusghilezan , 26.02.2010

Se zice că atunci când priveşti detaşat un spectacol, poţi vedea mai clar jocurile de rol de pe scenă şi poţi intui mai uşor acţiunea ce urmează. Zorin Diaconescu (cine îşi dă numele copilului Zorin?), la fel ca alte 22 de milioane (minus populaţia Timişoarei şi o parte din Bucureşti), s-a culcat noaptea cu dictatura şi s-a trezit dimineaţa cu revoluţia, Nu era vina lui. Era profesor la liceul din Jad. O localitate care nici nu există pe hartă. Cică pe Valea Nireşului. Undeva pe lângă Cluj. După 20 de ani scrie impresii. Când mi-a picat în mână cartea sa de debut “Schimbarea la faţă” m-am enervat. Am zis că omul ăsta îşi bate joc de noi. Venea el, dintr-un loc care nu există, să ne explice nouă, celora care am stat aproape o săptămână sub gloanţe, în Decembrie 1989, cum e cu revoluţia.
O carte scandaloasă, cu un titlu care nici nu-i aparţine. Noroc că în prefaţă îi dă Cioranului ce-i a lui Cioran şi nouă, cititorilor consumatori de revoluţii, o interpretare foarte aproape de adevăr a evenimentelor de atunci.
A trebuit să vină Neica Nimeni, dintr-un oraş imaginar, să ne limpezească angoasele şi trăirile, să ne explice cât de fraieri am fost şi cum s-au folosit alţii de noi.
Cum să nu dai cu ochelarii de ciment când citeşti silogismul autorului: “Dacă tulburările de stradă le considerăm revoluţie, atunci avem câte o revoluţie la fiecare meci de fotbal Universitatea cu CFR Cluj.”?
Adică în Decembrie 1989 nu a fost revoluţie adevărată? Omul care aşa cum recunoaşte nu a făcut în viaţa lui altceva decât să conducă o clasă de elevi, ne conduce pe noi prin meandrele concretului unei emanări de pomină, în nopţile în care ne-am pierdut vigilenţa şi ne apăram de falşii terorişti.
Zorin Diaconescu a văzut cu ochii lui cum tovarăşa Cociurlă, cu coc şi blănuri fine, a fost tulburată, în timpul discursului ei de condamnare a Timişoarei, de către un tânăr venit cu steagul revoluţiei pe Warburgul din dotare. Nici în ziua de azi în ţinutul uitat de lume, dar şi de cartografi, nu s-a aflat cine a fost instigatorul revoltei pornite în piaţă şi terminată, fireşte, la braseria Sarmisegetuza. Ţesătura textului, care poate fi cuprinsă într-un singur tiv de la buzunar, are o structură enervant de exactă: a fost o diversiune. “Emanaţii” s-au folosit de naivitatea noastră pentru a prelua puterea.
Armata nu avea cum să tragă în populaţia neînarmată într-o zi, iar a doua să pactizeze cu demonstranţii, păi nu erau aceiaşi ofiţeri la pupitrul de comandă? De ce aparatul de partid şi de stat, cu braţul său înarmat Securitatea, a fost anchilozat? Profesorul din Jad nu are numai mirări subiective, ci şi certitudini obiective. “Eram atât de preocupaţi de trăirile noastre, atât de exaltaţi, încât cu greu ne-am dezmeticit, iar atuncând pleoapele au început să se dezlipească şi să zărim ceva mai limpede, locurile din faţă la Jad erau ocupate. Cinste celor care le-au ocupat , ei sunt fără îndoială mai săraci cu câteva iluzii, dar se consolează cu extrasul de cont.” Enervant de limpede. Cutaţi-l pe Zorin şi daţi-vă palme! “Schimbarea la faţă” e pastila care alungă somnul. Nu mai e nevoie de nicio comisie prezidenţială sau parlamentară, nici vreun organism de putere. Raportul e gata tipărit la Eikon.
Dacă orice revoluţie îşi devoră fii, atunci orice revoluţionar trebuie să parcurgă analiza obiectivă a profesorului dintr-un liceu ardelean. O carte care m-a vindecat de iluzii. Puterea e tot a lor, sunt tot în locul de unde nu au plecat niciodată. Şi adevărul enervează.

Order Schimbarea la faţă Preţ @ Lei20.00

Shipping Rate: F

VN:F [1.8.3_1051]
Rating: 0 (from 0 votes)

Nominalizările la Premiile “Observator cultural”

autor:Ilă Citilă ,

Debut

Stoian G. Bogdan, Chipurile, Editura Cartea Românească

Andrei Gorzo, Bunul, răul şi urîtul în cinema, Editura Polirom

Corina Sabău, Blocul 29, apartamentul 1, Editura Polirom

Georgiana Sârbu, Istoriile periferiei. Mahalaua în romanul românesc de la G.M. Zamfirescu la Radu Aldulescu, Editura Cartea Românească

Andrei Terian, G. Călinescu. A cincea esenţă, Editura Cartea Românească

Poezie

Dan Coman, Dicţionarul Mara, Editura Cartier

Emilian Galaicu-Păun, Arme grăitoare, Editura Cartier

Angela Marinescu, Probleme personale, Editura Cartea Românească

Anca Mizumschi, Anca lui Noe, Editura Humanitas

Alexandru Muşina, Regele dimineţii, Editura Tracus Arte

Critică/ Istorie literară/Teorie literară

George Ardeleanu, N. Steinhardt şi paradoxurile libertăţii, Editura Humanitas

Adrian Lăcătuş, Modernitatea conservatoare. Aspecte ale culturii Europei centrale, Editura Universităţii Transilvania Braşov

Dan C. Mihăilescu, Despre omul din scrisori. Mihai Eminescu, Editura Humanitas

Gelu Negrea, Dicţionar subiectiv al personajelor lui I.L. Caragiale (A-Z), Editura Cartea Românească

Marta Petreu, Diavolul şi ucenicul său: Nae Ionescu – Mihail Sebastian, Editura Polirom

Proză

Matei Florian, Şi Hams şi Regretel, Editura Polirom

Ioana Pârvulescu, Viaţa începe vineri, Editura Humanitas

Cristian Teodorescu, Medgidia, Editura Cartea Românească

Lucian Dan Teodorovici, Celelalte poveşti de dragoste, Editura Polirom

Matei Vişniec, Sindromul de panică în oraşul luminilor, Editura Cartea Românească

Varujan Vosganian, Cartea şoaptelor, Editura Polirom

Eseu/ Memorialistică/ Publicistică

Gabriel Andreescu, L-am urît pe Ceauşescu, Editura Polirom

Vasile Ernu, Ultimii eretici ai Imperiului, Editura Polirom

Sanda Golopenţia, Viaţa noastră cea de toate zilele, Editura Curtea veche

Mircea Mihăieş, Despre doliu. Un an din viaţa lui Leon W., Editura Polirom

Marius Oprea, Şase feluri de a muri, Editura Polirom

Ion Vianu, Exerciţiu de sinceritate, Editura Polirom

Cine va lua premiile?

VN:F [1.8.3_1051]
Rating: +1 (from 1 vote)


Salman Rushdie: “Este povestea mea şi trebuie să o spun”

autor:Florin Puscas , 25.02.2010

Celebrul scriitor de origine indiană, Salman Rushdie, intenţionează să scrie o carte despre perioada pe care a petrecut-o ascunzându-se de islamiştii fanatici. Datorită romanului său, “Versetele satanice” (1988), considerat o insultă adusă islamului, lui Mohamed şi Coranului, Rushdie a fost condamnat la moarte de liderul iranian, Ayatolahul Khomeini, printr-un decret religios numit fatwa. Autorul, acum în vârsta de 62 de ani, a fost obligat să stea  sub protecţie, departe de viaţa publică, timp de 10 ani, începând cu 1989.

Foarte puţine lucruri se ştiu despre această perioadă din viaţa scriitorului. Apropiaţi ai lui Rushdie susţin că acesta a avut o relaţie dificilă cu ofiţerii responsabili de protecţia sa. Nu a încetat să îşi viziteze prietenii, să meargă la teatru şi la cinema, în ciuda interdicţiilor impuse de permanenta ameninţare care plana asupra vieţii sale.

Recompensa pentru uciderea lui Rushdie ajunsese la impresionanta sumă de 1,8 milioane de lire sterline. De suferit au avut şi traducătorii operei “Versetele satanice”. Traducătorul japonez a fost ucis, în vreme ce traducătorul italian şi cel norvegian abia au supravieţuit tentativelor de asasinat. O altă tentativă de asasinat, de această dată asupra unui traducător turc, a dus la uciderea a 37 de intelectuali prezenţi la un festival cultural.

La 20 de ani de la condamnarea la moarte a lui Rushdie, fanii scriitorului speră că în curând vor afla mai multe detalii despre misterioasa perioadă în care acesta a stat ascuns. Prezent la Emory University din Altanta, cu ocazia unei expoziţii care conţine manuscrisele, corespondenţa şi fotografiile donate universităţii în 2006, scriitorul a declarat: “Este povestea mea şi la un moment dat va trebui spusă. Cred că acel moment se apropie”.

Conform editorilor, un roman auto-biografic ar deveni cea mai bine vândută carte a scriitorului, luându-i astfel locul romanului “Versetele satanice”. Între timp, sub semnătura lui Salman Rushdie va apărea, în toamna anului 2010, romanul “Luka şi Focul Vieţii”.

*surse: The Guardian şi The Independent

VN:F [1.8.3_1051]
Rating: +1 (from 1 vote)

Manipularea unei umbre: Cazul Adrian Marino

autor:Ilă Citilă ,

vladimir-tismaneanuVladimir Tismăneanu Se întâmplă că l-am cunoscut bine pe Adrian Marino. Am scris elogios despre volumele sale de critica politic-culturală. Facând aluzie la romanul Muntele vrajit de Thomas Mann, l-am numit în eseul scris în Orizont, când s-a stins din viaţă, un Settembrini al culturii române. 

VN:F [1.8.3_1051]
Rating: 0 (from 0 votes)

Eu când vreau să fluier, fluier – o piesă de teatru din 1998

autor:Ilă Citilă ,

eu-cand-vreau-sa-fluier-fluierFilmul “Eu când vreau să fluier, fluier”, regizat de Florin Şerban (35 de ani), a câştigat Ursul de Argint – Marele Premiu al Juriului la Festivalul de la Berlin, precum si premiul Alfred Bauer pentru inovaţie artistică. Filmul reprezintă debutul în lung-metraj al regizorului român. Ursul de Aur a fost câştigat de filmul “Honey” (Turcia).

interviu cu regizorul: “Să câştigi Palme d’Ore e ca şi cum ai fi campion mondial la fotbal. Să mergi la Berlin e ca şi cum ai fi în Liga Campionilor, între primele două trei echipe din lume”

Scenariul filmului- inspirat din piesa de teatru a  Andreei Vălean – care i-a bătut pe abonaţii premiilor, printre care şi Roman Polanski, poate fi descărcat  aici.

VN:F [1.8.3_1051]
Rating: 0 (from 0 votes)

Seară de poezie şi proză la Institutul Blecher

autor:Ilă Citilă , 23.02.2010

dalisMarin Mălaicu – Hondrari şi Gabriel Daliş se vor întâlni miercuri, 24 februarie, ora 18,00, la Clubul Institutului Blecher de sub egida Uniunii Scriitorilor, în sala Oglinzilor, cu cititorii la o seară de lectură.  Organizator este Claudiu Komartin.

Gabriel Daliş s-a născut la 8 mai 1978. A studiat Ştiințele Economice şi Teologia. A publicat, până în prezent, patru volume de versuri: Semnale de sambată (1996), Întoarcere acasă (1998), Chip Împreună (1999) și Copacul fără urmaş (2005). Prezent în două antologii și în Enciclopedia Bucovinei vol. II. A publicat în: Convorbiri Literare, Bucovina Literară, Dacia Literară, Crai Nou, Outopos, Orizonturi, Poezia, Poesis, Luceafărul etc. Semnează recenzii pe BOOKiseala.ro și pe Hyperliteratura.ro. Premiul de debut pentru carte de poezie (1997), Premiul pentru carte de poezie (1999, 2000), Premiul Iulian Vesper (2000).

Marin Malaicu-Hondrari s-a născut la 29 ianuarie 1971. A publicat volumul Zborul femeii pe deasupra bărbatului, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2004. Cartea a obţinut Premiul pentru Debut al Uniunii Scriitorilor din România , filiala Cluj. În 2006 a publicat Cartea tuturor intenţiilor, Editura Vinea, Bucureşti. A tradus poezie din limba spaniolă pentru revista LiTerra.

VN:F [1.8.3_1051]
Rating: 0 (from 0 votes)

Bernard Cornwell – Vagabond

autor:Ilă Citilă ,

coperta_2219Aventurile lui Thomas continuă. Aflat încă în convalescenţă, el este trimis de rege într-o misiune de recunoaştere cu privire la moştenirea tatălui său, care se pare că se află în strânsă legătură cu Graalul. Această relicvă preţioasă a creştinătăţii este căutată de multă lume, căci se credea că oferă puteri infinte deţinătorului ei. Dar Thomas se trezeşte în mijlocul unei bătălii împotriva armatei ce invadase nordul Angliei. Lângă ruinele căminului său, Thomas descoperă mai multe despre tatăl său, iar după o periculoasă călătorie spre Franţa se va confrunta cu duşmanul său de moarte, contele de Astarc, Guy Vexille.

De acelaşi autor

Harlequin

VN:F [1.8.3_1051]
Rating: 0 (from 0 votes)

Virginie Despentes – Trage-mi-o

autor:Ilă Citilă ,

Întâmplarea face ca două ucigaşe să se întâlnească într-o gară.

„ – Aţi mai omorît şi înainte?
– Ni s-a mai întâmplat câteodată, da.
– O lovitură care a dat greş?
– Nici vorbă. Într-o zi, în loc să pun lucrurile la punct, i-am tras un glonte în cap unui tip.

Mai târziu ne-am întâlnit şi ne-am influenţat mişto una pe alta.”

Dublul sens al cuvântului “trage” este excelent exploatat prin traducerea românească a cărţii Virginei Despentes, făcută de Doru Mareş. Celebră astăzi, scriitoarea în vârstă de 36 de ani – căreia îi place să scrie prin baruri – a debutat în urmă cu zece ani, chiar cu acest roman. Catalogată de unii drept fantezie punk, cartea a stat la baza unui film produs în Marea Britanie şi interzis în Franţa. Cuplul protagonist, format de două prostituate, vă poate aminti de Quentin Tarantino, iar limbajul colorat, mai puţin violent decât o spune titlul, descinde din tradiţia literară franceză marcată de Louis-Ferdinand Céline şi Louis Calaferte.
Roman-hit, Trage-mi-o e făcut parcă pentru topurile zilelor noastre: ceea ce contează este să fii măcar o dată pe locul I. Lucru demonstrat din plin prin tiraj, vânzări, reacţii!

Dominaţia temei sexului, altădată ta­buizat, în literatura franceză contemporană – de la realistul Houellebecq la autoficţionarele trash Catherine Millet (Viaţa sexuală a Catherinei M, tradusă şi la noi) sau Virginie Despentes (Baise-moi, titlu tradus în româneşte prin Trage-mi-o), este fără echivoc. Lumea de astăzi se desprinde de generaţia beat a lui William Burroughs. E mai rafinată, dar cu acelaşi read-appeal.

“Scriu din rândul nasoalelor, pentru nasoale, babe, camionagioaice, frigide, neregulate, neregulabile, isterice, handicapate, pentru toate cele excluse de la marele târg al tipelor faine. Şi încep aşa, pentru ca lucrurile să fie clare: nu-mi cer scuze pentru nimic, nu mă plâng de nimic. Nu m-aş da pe nici o alta, pentru că a fi Virginie Despentes e o chestie mai tare decât orice”, acesta e stilul.

Order Trage-mi-o Preţ redus @ Lei10.90

Shipping Rate: F

VN:F [1.8.3_1051]
Rating: 0 (from 0 votes)