Revista de lux “Arhitectural Digest” din SUA va prezenta în ediţia din noiembrie fotografii în premieră despre ferma Neverland a lui Michael Jackson, făcute de Harry Benson, un fotograf din preajma mega-starului, în urmă cu mai mulţi ani. În condiţiile în care familia Jackson vrea să deschidă ferma marelui public, să organizeze un muzeu şi un spaţiu de concerte, precum şi un loc de joacă, interesul este enorm. O parte dintre fotografii înfăţişează cât de copilandru era personajul care vinde mort, mai bine decât în viaţă.
“Aşa cum se poate vedea, Neverland era locul care îi limpezea mintea de la toate războaiele şi de la viaţa sa stresantă”, observă Benson. “El a avut tot ce a vrut acolo.” Harry Benson
“În afara dormitorul său, a purtat permanent o figură de ceară, ca a unui guardian al reginei care nu iasă din casă”, explică el. “Dormitorul, în esenţa sa, a fost destul de întunecos şi simplu, în tonuri de bej şi maro, şi, să fiu sincer, un pic deprimant.”
“Toate fotografiile s-au făcut repede,” observă Benson. “Asta lumea nu ştie – noi trebuie să lucrăm rapid ca subiectul să nu se plictisească. Când Michael a întrebat ce-aş vrea ca el să poarte, ca îmbrăcăminte, am răspuns: “Fii tu însuţi!”
BORGES ŞI URANGUTANII ETERNI confirmă talentul incontestabil şi pasiunea scriitorului pentru romane poliţiste. Vogelstein, naratorul, călătoreşte la Buenos Aires pentru a participa la conferinţa Societăţii Israfel, organizaţie ce reuneşte specialiştii în opera lui Edgar Allan Poe (pãrintele incontestabil al povestirii poliţiste). Aici îl întâlneşte pe nimeni altul decât pe Borges, idolul său de o viaţă, şi se trezeşte în vâltoarea iţelor complicate ale unei crime misterioase. Incearcă să descopere criminalul cu ajutorul marelui scriitor argentinian, care se lansează în teorii sclipitoare despre posibile scenarii explicative … Un incitant roman poliţist postmodern – evident despre o crimã, dar şi despre cum se scrie şi se “gândeşte” litreratura poliţistă.
Un micro-roman despre păcatul lăcomiei, a devenit bestseller imediat după publicare. În 2003 a fost selectat de New York Public Library ca una dintre Cele Mai Bune 25 de Cărţi ale Anului. Zece prieteni, pasionaţi de artele culinare şi gourmets sofisticaţi, se întâlnesc o dată pe lună pentru o cină deosebită. Dar acest ritual periodic incepe să capete valenţe de roman poliţist în momentul în care la fiecare cină unul dintre invitaţi moare otrăvit. Gândul la riscul letal al mancărurilor extravagante nu face decât să intensifice plăcerea comesenilor, creând un suspans punctat de citate sugestiv alese din piesele shakespeariene. “Orice dorinţă e o dorinţă de moarte” este “posibilă maximă japoneză”, ce serveşte de motto si crez pentru acest roman pasionant.
La un moment de răscruce în viaţa sa, Roxana hotărăşte să facă un safari de zece zile în Africa. Aici întâlneşte un ghid de safari care vorbeşte despre “curajul de a deveni cine eşti” şi care îi spune că “lumea este a celor care visează”. Vacanţa se termină, dar Roxana rămâne cu vraja cuvintelor lui în suflet. Şase luni mai târziu, renunţă la carieră şi porneşte să-şi îndeplinească un vechi vis: să străbată Africa de la nord la sud. Prin intermediul internetului îi cunoaşte pe Richard şi pe Peter, doi englezi excentrici, şi împreună pleacă într-o călătorie care le va arăta o nouă dimensiune a vieţii. Prin praf şi vise este povestea călătoriei lor, o poveste despre curaj şi prietenie, despre îndrăzneala de a pune întrebări şi de a căuta răspunsuri şi despre descoperirea de sine în mijlocul unui drum lung şi prăfuit spre sud.
Fantoma reprezintă mărturisirea unui agent de contraterorism care, pe lângă
Există cărţi care inspiră teamă. Teama de adevăr. Par mai curând bombe cu ceas sau animale împăiate, care pot să-ţi sară la gât într-o clipă de neatenţie, decât cărţi. Personal, am avut această experienţă de două ori. Prima oară a fost cu mult timp în urmă, în 1977 sau în 1978; citeam pe atunci un roman de mici dimensiuni în ale cărui pagini cititorul era avertizat că putea muri chiar atunci. Cu alte cuvinte, putea muri de-adevăratelea, putea să cadă jos şi să nu se mai ridice. Romanul era Asasina cultivată de Enrique Vila-Matas, şi chiar dacă ştiu că nici unul dintre cititorii săi nu a murit, mulţi au fost transfiguraţi după aceea, convinşi de faptul că, în relaţia lor cu lectura, ceva s-a schimbat pentru totdeauna. “Asasina cultivată, alături de Los dominios del lobo (Teritoriile lupului), primul roman al lui Javier Marías, marchează punctul de plecare al generaţiei noastre.” Roberto Bolańo
Pentru mulţi ani, Marketing direct pe înţelesul tuturor s-a bucurat de o reputaţie de neegalat, fiind o carte de referinţă în domeniu. În stilul său caracteristic, Drayton Bird oferă un ghid practic, dar în acelaşi timp relaxant, despre complexitatea marketingului direct.
Câte dintre scrisorile pe care le primiţi vând cu adevărat? La câte din ele vă uitaţi pentru ca apoi să le aruncaţi sau să le citiţi numai pentru a vă îngrozi, văzând cât de puţin sunteţi înţeleşi şi cât de rar vă câştigă cu adevărat? Mulţi ştiu că scrisorile bine pregătite şi scrise pot fi foarte puternice, puţini sunt cei care realizează cât de puternice pot fi ele de fapt. Timpul pe care îl petreceţi învăţând să scrieţi o scrisoare care să vândă poate fi una dintre cele mai rentabile investiţii pe care le veţi face vreodată.m Această carte se adresează tuturor celor care se confruntă zi de zi cu redactarea unei scrisori la care să primească cât mai multe răspunsuri cu putinţă. 
Fiecare om a adus cu sine ce-a putut: unul a adus umbra prinţului din Elsinore, altul — umbra lungă a cavalerului spaniol; un al treilea, profilul băiatului de la colegiul din Dublin; al patrulea — vreun vis, un gând, o melodie; arşiţa miezului de zi de pe o colină, amintirea unui mormânt acoperit cu zăpadă; o formulă matematică de o măreţie zeiască, sau trilul unor corzi de chitara…
Ce nu ştie Natalia Petrovna e că viaţa lor chiar e teatru. Doar că personajele Ninei Berberova, inclusiv Natalia Petrovna, joacă întotdeauna un alt fel de teatru.
Captivi ai unui înţeles univoc, tradiţional al lecturii, marcat de respectul datorat textelor şi interdicţia de a le modifica, uităm că nu doar cărţile “citite”, ci şi cele pe care le-am răsfoit, despre care am auzit vorbindu-se sau pe care le-am uitat fac parte din universul nostru interior. Iar a vorbi despre o carte înseamnă tocmai a vorbi despre reprezentările subiective prin care o reinventăm permanent. Cu exemple pe cât de delectabile, pe atât de ilustre, de la Montaigne sau Valery la Oscar Wilde, Pierre Bayard ne arată cum putem ieşi din situaţiile delicate în care ne pun mulţimea şi diversitatea cărţilor. Şi, mai ales, ne dovedeşte că este posibil sa întreţinem o conversaţie pasionantă în legatură cu o carte pe care nu am citit-o, inclusiv cu cineva care nu a citit-o la rândul lui.
Doru Braia Când un european cu state mai vechi în comunitatea continentală vine pentru prima oară în România, reacţia acestuia este implacabil stupefacţia. Din primul moment. Indiferent de mijlocul de transport folosit, constată imediat că timpul alocat c
