Un micro-roman despre păcatul lăcomiei, a devenit bestseller imediat după publicare. În 2003 a fost selectat de New York Public Library ca una dintre Cele Mai Bune 25 de Cărţi ale Anului. Zece prieteni, pasionaţi de artele culinare şi gourmets sofisticaţi, se întâlnesc o dată pe lună pentru o cină deosebită. Dar acest ritual periodic incepe să capete valenţe de roman poliţist în momentul în care la fiecare cină unul dintre invitaţi moare otrăvit. Gândul la riscul letal al mancărurilor extravagante nu face decât să intensifice plăcerea comesenilor, creând un suspans punctat de citate sugestiv alese din piesele shakespeariene. “Orice dorinţă e o dorinţă de moarte” este “posibilă maximă japoneză”, ce serveşte de motto si crez pentru acest roman pasionant.
„O carieră care astăzi uimeşte Brazilia. Luis Fernando Verissimo a ajuns târziu la textul scris — dar după aceea nu s-a mai oprit… A publicat în multe periodice, cărora până şi el le-a pierdut numărul. Povestirile şi cronicile lui au fost adunate în volume care se află mereu pe lista bestsellerurilor. Scrie pentru televiziune. Dupã cronicile lui s-au fãcut adaptãri pentru teatru şi cinema. A scris şi romane. Ah, da, mai şi deseneazã, cântã la saxofon într-un ansamblu de jazz… pe scurt: multiple talente. Sau, dacã vreţi, feţele multiple ale unui talent nesecat.” Ícaro Brasil
„Luis Fernando Verissimo nu este lipsit de îndrăzneală. Acest scriitor brazilian, jurnalist de renume, cronicar la Jornal do Brasil, jonglează într-adevăr cu literatura, arta culinară, umorul şi filozofia, fără a stabili vreodatã frontiere între genurile pe care le abordeazã la fel de dezinvolt şi cu o nostimadă fără greş.” Télérama
„Luis Fernando Verissimo posedă arta de a acomoda suspansul, umorul şi stilul. Sub patronajul revendicat de la Shakespeare, romanul sãu plasat la frontierele realului este o micã bijuterie de fantezie şi cinism. De consumat fãrã moderaţie. Dar nu fãrã pericole…” Luxemburger Wort
De acelaşi autor
Leave a Reply