Răspunzând parcă „unei chemări de mărturie şi imaginaţie lansate de însăşi istoria Americii Latine, istorie în acelaşi timp năpăstuită şi strălucitoare, în care coexistă o plagă atât de cumplită ca tortura şi un miracol atât de uman ca solidaritatea“ (Mario Benedetti), au fost publicate aproape simultan în America Latină trei mari romane pe tema dictaturii — în 1974, Eu, Supremul de Augusto Roa Bastos şi Recursul la metodă de Alejo Carpentier, iar în 1975, Toamna Patriarhului de Gabriel García Márquez.
Spre deosebire de Carpentier şi Márquez, ale căror personaje constituie sinteze ale mai multor dictatori latinoamericani, în romanul lui Roa Bastos figura centrală este inspirată de un personaj istoric, unul dintre oamenii politici cei mai controversaţi ai istoriei continentului, José Gaspar Rodríguez de Francia (1758–1840), cel care a exercitat o „dictatură perpetuă“ în Paraguay, din 1814 până la moartea sa.
Cartea însă este mai curând un roman mitic şi simbolic decât unul istoric în sens curent: Roa Bastos reface istoria esenţială a poporului paraguayan şi îl surprinde pe dictator în intimitatea gândirii lui delirante, prin intermediul unui monumental monolog al puterii absolute.
Un excepţional succes literar, o mărturie pasionantă şi o operă de avangardă, Eu, Supremul este incontestabil o capodoperă a literaturii latinoamericane şi o lectură obligatorie pentru cititorul de astăzi.
Sku: RB269AU
„În această carte unică şi fascinantă, Alexandru Bălăşescu analizează noţiuni legate de spaţiul public, modă şi modernitate în Paris şi Teheran. Cum putem înţelege excluderea vestimentaţiei islamice din spaţiul public francez dacă în acelaşi timp femei din Franţa aflate în pas cu moda sau turiste bogate din Orientul Mijlociu cumpără hijab-uri semnate de designeri celebri, acceptând conversiunea lor aparentă într-o marfă depolitizată şi dezrădăcinată?
Pasiunea analitică, voluptatea detaliului, curiozitatea vie, umorul, intuiţia capabilă de multicolore reconstrucţii, toate laolaltă deseneaza portretul unui savant suculent şi vizionar. Era inevitabil ca, în cazul ei, cercetarea să devină frescă, iar istoria să tindă spre roman. Ne aflăm dinaintea unei foarte agreabile combinaţii de pitoresc şi exactitate. Ne vom instrui şi ne vom delecta deopotrivă, anticipând o carieră ştiinţifică şi literară de o croială neobişnuită.
În faţa ochilor mei se agită un monstru teribil, demn de-a figura în legendele teratologice. Era un calmar de dimensiuni extraordinare, având opt metri lungime. Mergea de-a îndărătelea cu o viteza extraordinară, în direcţia lui Nautilus, privindu-ne cu enormii săi ochi verzi-albăstrui. Cele opt braţe, în 20 000 de leghe sub mări sau mai degrabă cele opt picioare ce porneau de pe cap, care au dat acestor animale numele de cefalopode, erau de două ori mai lungi decât corpul şi se zvârcoleau ca nişte şerpi. Se vedeau clar sutele lui de ventuze dispuse pe faţa internă a tentaculelor, având forma unor capsule semisferice.
Cam tot ceea ce e cunoscut ca fiind training de afaceri a pornit de la Timothy Gallwey şi de la tehnicile de antrenament sportiv ale lui Sir John Whitmore. În consecinţă, cartea prezintă o bază simplă pentru traineri, plecând de la concepte precum conştientizarea şi responsabilizarea prin metoda întrebărilor şi a abilităţii de a asculta. Whitmore prezintă modelul G R O W (S R O V) pentru care este recunoscut – Scop, Realitate, Opţiune, Voinţă – ca format pentru cursurile de training. Cartea începe cu câteva convingeri ale trainerilor. Spre deosebire de modelele vechi în management, care funcţionează de la abordarea “morcov şi băţ”, un trainer crede în potenţialul clientului.
Oamenii descoperă secretul imortalităţii reîncarnându-se în alte corpuri. Închişi într-un oraş celest, şi-au dat numele unor zei hinduşi pentru a obţine adoraţia celor care văd în puterea lor o manifestare divina. Într-o zi, sătul de această teocraţie care menţine lumea într-un scandalos obscurantism, un vechi luptător hotărăşte că este timpul ca oamenii să împartă secretul zeilor. Şi l-a creat pe Buddha…
Pentru fiecare om, reuşita are o definiţie specifică. Dar în esenţă este vorba despre valoarea pe care ţi-o acorzi ţie însuţi şi probabil că tuturor ne-a trecut prin minte gândul că nimeni nu poate fi mai exigent cu noi decât noi înşine. Pornind de la această idee, Michael Beer are o modalitate originală de a aborda succesul personal. El spune că nu trebuie să fii un supraom, un geniu pentru a obţine ceea ce ţi-ai dorit de la viaţă. Nu ai nevoie de aptitudini, studii, inteligenţă sau o personalitate ieşite din comun. Ai nevoie doar de un imbold care să te propulseze pe drumul caăre reuşită. Fiecare capitol al acestei cărţi furnizează sugestii şi informaţii care te vor ajuta să devii ceea ce ţi-ai dorit. Oare ceea ce crezi tu despre tine însuţi nu este mai important decât ceea ce cred alţii? Michael Beer şi-a propus să scrie o carte pentru oamenii obişnuiţi, care, privind în sufletul lor, să descopere acolo adevărata bogăţie. El se amestecă în viaţa oamenilor cu multă delicateţe, în ciuda exprimării sale directe fără menajamente, fără pudori de salon, fără făţărnicie în aprecierea sentimentelor şi a situaţiilor ce pot apărea în viaţa noastră, a tuturor.
Franţa intră într-o perioadă tulbure, marcată de o dilemă inedită: cum se poate opri Teroarea, instaurată de aceeaşi Convenţie cu şaisprezece luni în urmă, fără ca procesul ei să fie totodată unul al Revoluţiei inseşi; cum se pot ierarhiza răspunderile, deosebind între simplii executanţi şi autorii decretelor şi ordinelor, pentru a-i pedepsi pe adevăraţii vinovaţi; cum a fost cu putinţă ca Revoluţia, întemeiată pe doctrina Luminilor, pe ideea de libertate şi respectare a drepturilor omului, să eşueze în vandalism.
Un copist pe jumătate Pessoa, pe jumătate Kafka scrie un jurnal încropit din notele de subsol ale unui text-fantomă. Cele 86 de mărturii conştiincios şi şcolăreşte numerotate ne prezintă (amintesc) numeroase cărţi neterminate (de neterminat, interminabile), eşecuri antume şi succese postume, autori cu o singură carte, cunoscută sau nu, confesiuni tardive ale unei vocaţii care nu şi-a atins ţinta, maniaci ai pseudonimelor, incapabili majori, disperaţi apriorici, practicieni ai unei ciudate forme de carpe diem, care trădează literele cu viaţa sau, de ciudă, viaţa cu moartea, militanţi ai inefabilului sau negri presupuşi, în fine, o întreagă constelaţie de bartlebi care mişună prin labirinticele note de subsol, fascinând prin autenticitatea lor.
Până acum, a existat tendinţa de a aborda separat viaţa profesională şi viaţa personală. Dar lucrurile se schimbă. În prezent suntem mereu încurajaţi să ne ocupăm de propria persoană, iar filozofia unităţii dintre minte, trup şi spirit pătrunde în toate domeniile vieţii noastre. Cartea de faţă surprinde cu măiestrie această tendinţă. Ea împărtăşeşte cititorului o strategie directă: pentru a avea succes identificaţi nişa proprie, reglaţi propria busolă, urmaţi regulile, iar haosul din jurul dumneavoastră se va reduce, atât din domeniul profesional, cât şi din viaţa personală.
Iubire, iubire este o colecţie de scurte citate din marii poeţi ai iubirii, precum Sappho, Marlowe, Wordsworth, John Clare, Shakespeare, Goethe sau Thomas Hardy, alese şi ilustrate de Laura Stoddart.
Bedros Horasangian “Un război murdar” este o carte de reportaje. O carte despre adevăr şi minciună. "Un război murdar" este o carte despre două popoare şi o ţară. Popoarele se numesc rus şi cecen, ţara este Rusia. Avem radiografia unui răz
