Cu acest prim volum studențesc Pastila cu sentimente, apărut după alte trei volume liceale, departe de a căuta să epateze ideatic şi stilistic şi ca un semn al maturității, Cristina abandonează atitudinea „clasică”, lirismul „obiectiv”, pentru o poezie mai liberă, mai intimă şi mai confesivă, de definire, de căutare a formulelor estetice care să răspundă lumii ei interioare, necăutata şi nefabricată, pentru a descoperi acel timbru autentic, fără grija de a-l aservi „mofturilor” la modă, ironizate de Caragiale. Unei „sentimentale” autodeclarate îi stau bine pastelurile umanizate – stabilind subtile legături afective cu natura şi elementele celeste – stări neliniștite de așteptare, dor, nostalgie, tristeți, bucurii, exaltare, în cea mai bună tradiție româneasca a romanțelor.
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply