Pe parcursul lucrării vom observa că există o rată de viaţă şi deci de înlocuire a teoriilor. „Acolo unde o paradigmă nu mai poate răspunde unui criteriu logic intrinsec, ea intră în criză sub forma crizei teoriei. Acea teorie nu mai poate fi totodată în acord cu sine însăşi şi cu sensul unui fapt empiric dat, astfel că ori se neagă pe sine pentru a se pune de acord cu noutatea empirică, ori ignoră realitatea şi astfel îşi pierde caracterul de teorie ştiinţifică, devine simplă ideologie. Criza nu poate fi depăşită decât prin intervenţia unei alte paradigme, adică a unui alt mod de a rezolva problema decât cel consacrat, ceea ce conduce la salvarea teoriei, prin reconstrucţia ei”.
Leave a Reply