„După mărturisirile proprii (în Meseria de a trăi), lumea poeziilor lui Cesare Pavese «era Torino, Padul, colinele, pâcla, cârciumile de la barieră»; într-adevăr la Torino «oraş amant, nu tată, nici frate», unde poetul spune că «s-a născut spiritual», sunt plasate multe dintre poeziile din Munca oboseşte. Aici oraşul trăieşte prin locuitorii săi (ici colo un muncitor, multe prostituate, nenumarăţi beţivi, cerşetori şi foşti puşcăriaşi) şi prin locurile sale: apele şi colina, centrul şi periferiile, cafenelele şi «bodegile pline de fum», străduţele înguste şi bulevardele. Şi apoi lumea satului, cealaltă realitate într-una dintre multele perechi de opoziţii tipic pavesiene, cu personajele şi locurile sale tipice, piemonteze, cu coline şi vii, cu soare şi luna, cu plante şi fructe, mereu descrise din punctul de vedere al orăşeanului care şi le însuseşte prin mijlocirea amintirii, a povestirii altora, a tradiţiei arhaice şi a mitului.” (Mariarosa Masoero)
Leave a Reply