Mircea Cărtărescu – Pururi tânăr, înfăşurat în pixeli

Seducător ca-ntotdeauna, cu farmec şi vervă, Mircea Cărtărescu îşi face harachiri sau măcar simulează gestul. Căci farmecul e dureros, iar verva e neagră. În ciuda titlului aparent vioi parodic, Pururi tânăr, înfăşurat în pixeli* este o carte crepusculară, foaia de parcurs a unei crize în desfăşurare. Zâmbetul eventual din titlu rămâne firav şi stângaci, ca tumba tristă de adio a unui clovn bătrân. Pentru cine are totuşi îndoieli, o mărturisire fără echivoc: „Încerc să trăiesc mai departe. Nu ştiu dac-o să mai scriu ceva vreodată şi nici nu-mi pasă”. Cu ea îşi prefaţeaza Mircea Cărtărescu volumul, notează Mircea Iorgulescu, în revista...

Mircea Cărtărescu – Baroane!

Volumul cuprinde articolele din Jurnalul naţional în perioada anilor 2004.  Baroane! este si un mic tratat de etică, iar autorul confirmă că textele nu s-au născut dintr-o experienţă politică, ci din una existenţială şi etică. Titlul cărţii este dat de un comentariu extrem de tăios la adresa fostului prim ministru de atunci, care se pregătea de alegeri prezidenţiale. Apariţia acestui articol a stârnit interesul şi al lui Traian Băsescu pentru scrierile autorului. De acelaşi autor...

Mircea Cărtărescu – Gemenii

„După o noapte cu somn agitat, o gânganie îngrozitoare se trezi transformată în autorul acestor rânduri.” Cam aşa aş începe, rasturnând fraza de început a Metamorfozei lui Kafka, povestea pe care m-am gândit să o scriu aici, dacă aş vrea s-o public. Ar fi un început de efect, ceea ce nu ar exclude veridicitatea, având în vedere că eu chiar sunt această insectă. Mai mult, mult mai mult decât Gregor Samsa, hai să zicem cam în măsura în care insecta era Hoffrnann sau Nerval sau Novalis”, aşa începe Mircea Cărtărescu, cartea Gemenii. „Ca toţi romanticii ăştia, voi scrie nu ca să construiesc o poveste, ci ca să exorcizez o obsesie, ca să îmi apăr bietul suflet de monstru, de monstrul groaznic nu prin hidoşenie, ca la Kafka, ci prin frumuseţe. Mă gândesc acum şi la îngerul insuportabil de frumos al lui Rilke, şi aş vrea să şi citez câte ceva din prima elegie, dar, de când stau aici, parcă mi s-a întunecat sau măcar aburit niţel resortul amintirii. (Mi-e frică. Acum câteva clipe stăteam pe canapea privind aiurea la toate acele icoane pe sticlă, unde predomină roşul aprins şi azuriul, la clapele gălbui, lucioase, ale pianinei, la secretaire-ul cu uşile de lemn scorojit pe care e pictat un personaj trist, cu faţa tuciurie, bizantină, înfăşurat într-o amplă togă albastră căzând în zeci de cute şi ţinând în mână o creangă înverzită; în spatele lui, zarea violetă se întunecă şi nori roşii se preling melancolici printre chiparoşi […])”. Mircea Cărtărescu De acelaşi autor...

Tudor Eliad – Timişoara,mon amour

Timişoara,mon amour este foarte postmodernă. În discursul epic, care este scenariul, este eseu, este sarja humoristică. Una peste alta, cred că merită ca presupuşii scenarişti de la noi să încerce să vadă dacă nu se poate face un film. Dincolo de episoadele amuzante sau hazlii, de întâmplările neplăcute, de „procesul“ şi asasinarea lui Ceauşescu, de avatarurile Televiziunii Române, de ultimul congres al P.C.R., de prezenţa pe platourile de filmare a agenţilor ambigui sau dubli, cititorul, fie el avertizat sau naiv, ar putea să-şi pună întrebarea, o întrebare care-ţi dă fiori: dar dacă delirul vesel, disperat şi credibil cu moderaţie al autorului nu este decât un palid reflex al realităţii Le...

Oscar Wilde – De Profundis

„De Profundis”, iniţial o scrisoare scrisă din închisoare şi adresată de Wilde lordului Alfred Douglas, a devenit în timp un text de referinţă de sine stătător, o opera literară. „Scrisoarea-eseu“ depăşeşte datele unei scrisori intime, intensă şi autentică. Lăsând la o parte mizeria umana a celor din jur care l-au împins pe Oscar Wilde după gratii, „De Profundis” este o meditaţie spectaculoasă asupra adevărurilor fundamentale susţinute de religie, etică, filosofie şi, bineinţeles, artă. Aici sunt reluate temele gândirii wildiene, rezistente şi fără aura de paradox. Celelalte scrisori, traduse pentru prima oară în limba română, acopera o perioadă de optsprezece ani (1882-1900) şi au fost grupate în subcapitole în scopul prezentării diverselor faţete ale personalităţii lui Wilde. În ultima instanţă, volumul prefatat de criticul literar Mircea Mihăieş este o „plimbare” prin viaţă şi literatură celui care a fost şi rămâne unul din cei mai influenţi scriitori, fiind o biografie „par lui meme”. De acelaşi autor: Portretul lui Dorian Gray Crima lordului Arthur Savile Decăderea...

Alexandru Paleologu – Alchimia existenţei

Alchimia existenţei este cartea unui mare moralist al sfârşitului de secol XX, scrisă într-o epocă „dramatică şi dementă”, în care curajul opiniei şi al reproşului îndreptăţit era pedepsit. Republicat după 25 de ani, volumul trebuie citit în contextul istoric al anilor ’80 pentru a evalua curajul cu care Alexandru Paleologu aduce în discuţie, aforistic, în eseuri pe teme culturale, sentimente confiscate, vehiculate până la tocire – patriotism, dragoste, recunoştinţă, dar şi cuvinte interzise, din motive evidente – grandomanie, libertate, geniu. Este curajul gânditorului care ştie că „teama de moarte e boala celor ce nu pot iubi”. Actualitatea eseurilor despre Europa unită, dezastrele ecologice, evoluţia artei şi a literaturii, ideea de putere dezvăluie nu doar înţelepciunea moralistului, ci şi marea lui capacitate vizionară, „rezistentă în posteritate”. De acelaşi autor Ipoteze de lucru Bunul-simţ ca paradox Interlocuţiuni Order Curajul opiniei Preţ @ RON27,95 Qty: Adauga in cosul de...